Dragi târgovișteni,
Vreau să vă dau un exemplu de responsabilitate și respect față de moștenirea culturală manifestată de înaintașii noștri, prezentându-vă un fragment din memoriile lui Lăzărică Petrescu, personalitate marcantă interbelică a Târgoviștei, care constituie un testament lăsat nouă pe care ar fi trebuit să-l aducem la îndeplinire.
“Târgoviștea e un oraș vechi cu foarte multe clădiri vechi, de epocă și pentru a-și menține importanța istorică, trebuie să română așa cum a fost în vechime. (…) Vechimea și istoria Târgoviștei e vechimea și istoria țării. Datoria noastră, a tuturor e să păstrăm cu grijă, ca nimic din ce e vechi să nu se strice, că nu ne aparține nouă, celor de azi. (…) Târgoviștea trebuie să fie și să rămână un oraș de al cărui trecut se leagă închegarea statală românească. (…) Nu este destul să rămână Curtea Domnească și bisericile, trebuie să fie păstrate și străzile vechi, ulicioarele și casele vechi cu stilul românesc, cu specificul târgoviștean. (…) Târgoviștea a avut un stil specific târgoviștean. Acest stil trebuie reînviat, trebuie păstrat. Clădirile vechi trebuie să-și reîmbrace haina stilului în care au fost clădite, iar clădirile noi ce se vor mai face în orașul vechi printre casele vechi vor trebuie clădite în același vechi stil târgoviștean! Și dacă multe s-au schimbat, nu din rea voință ci din neștiință și din dorința de reînnoire, cele ce s-au stricat trebuie refăcute așa cum au fost, în stilul românesc târgoviștean.“
“Toată Târgoviștea este un monument istoric. În partea veche a orașului ce va fi considerată monument istoric, va trebui obligatoriu ca vechile clădiri să fie readuse la stilul lor inițial, iar cele ce se vor clădi să aibă stilul vechi, românesc, târgoviștean. Vom păstra astfel o Târgoviște care din punct de vedere istoric, ne va spune ceva, va însemna ceva. (…) Târgoviștea trebuie să fie un altar la care românii să vină să retrăiască epoca de glorie a strămoșilor și cu pioșenie să se închine celor ce au dat țării o capitală, o cultură și o limbă. ”
Iată cum gândea un primar căruia îi păsa de viitorul cetății, de orașul în care s-a născut, în care au trăit moșii și strămoșii săi. Iar noi, urmașii, ce-am făcut, l-am distrus sistematic, încetul cu încetul, parafrazând versurile : „Doamne, vino Doamne să vezi ce-a mai rămas din Târgoviște!”. Am să vă reliefez în continuarea articolului precedent, cum și de ce s-a ajuns la această situație. Consider că printre oficialitățile care au pus umărul la distrugerea unor clădiri de patrimoniu, o mare parte din vină o are fosta conducere a Direcției pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național Dâmbovița, menită prin atribuții să apere monumentele și clădirile istorice ale orașului cu un trecut glorios, nu să le distrugă. Cele mai multe fapte s-au petrecut sub directoratul Arghir Viorica, un nume de tristă amintire, în conivență cu „specialista în restaurări” – arhitect Doina Petrescu. Ce a scăpat de la naționalizări, demolarea ceaușistă, n-a scăpat de „ochiul vigilent” al directoarei. Profitând de lipsa Listei Monumentelor Istorice, după cum i-au dictat interesele, a declasat clădiri de patrimoniu sub pretextul că în Monitorul Oficial nu figurează ca monument decât Primăria orașului. Aceasta era „plăpumioara” cu care se învelea când era întrebată de ce se dau avizele cu atâta ușurință. Grație bunăvoinței directoarei, arhitect Doina Petrescu a fost beneficiara tuturor proiectelor de restaurare a monumentelor istorice, mai ales al Complexului Muzeal „Curtea Domnească” (termopanele dumneaei sunt deja celebre), Biserica Stelea, etc. Ba mai mult, în anul 2008, directoarea Direcției pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național Dâmbovița a încheiat un contract cu aceasta, încredințându-i întocmirea Listei Monumentelor Istorice pe care n-a definitivat-o nici până-n ziua de azi. Nu cred că nu a avut la îndemână Lista Monumentelor Istorice întocmită de Secția Patrimoniu a Muzeului Județean în perioada când era condusă de către regretatul istoric Gheorghe Bulei. La întocmirea acesteia s-a depus o muncă laborioasă, științifică de către specialiștii muzeului care au străbătut cu pasul orașul și județul, din poartă în poartă. Ea trebuia doar să fie actualizată prin excluderea monumentelor și clădirilor care au dispărut. Mă întreb, oare în tot orașul nu mai existau alți arhitecți decât firma „Doct SRL” care-i aparține? Având mână liberă, aceasta și-a adus o contribuție substanțială la dispariția unor clădiri de patrimoniu, după cum urmează:
1. „Casa Bucureșteanu” situată pe Calea domnească – una din cele mai vechi clădiri din oraș. Arhitecta întocmește un memoriu prin care arată că această clădire trebuie demolată nerezistând restaurării, deși Comisia Zonală nu-și dăduse avizul (probabil că e specialistă și în structuri). Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național Dâmbovița nu a avut nicio reacție.
2. Arsenalul Armatei (1864) – locul unde a funcționat în Evul Mediu fonderia lui Petru Cercel. Arhitect Doina Petrescu întocmește după aceeași metodă un memoriu cu recomandarea ca halele care au mai rămas să fie demolate întrucât nu mai pot fi restaurate (au fost incendiate „din cauza unui scurtcircuit” în condițiile în care halele erau total debranșate de la rețeaua electrică). Ceea ce nu a fost demolat a fost declasat de la Monumente Istorice Clasa A, la clasa B.
3. Casa Lăzărescu, „Puișorul de Aur” din strada Revoluției, nr. 15. A avut aviz de „consolidare, restaurare”, în realitate a fost demolată și înlocuită cu un monstru de beton, fără respectarea nivelului de înălțime – proiectant arhitect, Doina Petrescu. Deși formal, Direcția Județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național a cerut aducerea acesteia la forma inițială, n-a urmărit și n-a sancționat acest lucru, dând în continuare avize de ridicare a mai multor etaje în condițiile în care beneficiarul nu era proprietarul terenului.
Și lista „victimelor” politicii de protejare a patrimoniului continuă, fără ca nimeni să plătească, fără nicio măsură de refacere a clădirii, de aducere a acesteia la forma inițială:
„Casa Năstăsescu” de pe strada Justiției, lângă Biserica Sf. Ionică, aflată în zona de protecție acesteia. S-a cerut aviz pentru etajare – în realitate a fost demolată și construită una nouă.
„Biserica sașilor” datată arheologic în veacul al XIV-lea, inclusă în „Istoria mănăstirilor catolice din Târgoviște” din 1761. A fost rasă cu iresponsabilitate de pe fața pământului printr-un aviz semnat de Viorica Arghir.
Două case de la numerele 33-35 de pe strada Grigore Alexandrescu au dispărut și ele în același mod.
„Casa Dâmbovițeană” a fost incendiată de o mână criminală (constatați că metoda e brevetată) în scopul de a fi demolată și înlocuită cu un bloc. Nu s-a luat nicio măsură pentru aducerea clădirii la forma inișială. Și lista continuă.
Și îmi pun și eu o întrebare retorică: a controlat cineva dacă așa zisele firme „de restaurări” sunt specializate pentru a putea înfăptui lucrări de mare finețe, cu materiale folosite în epocă, nu cu termopane care au fost puse la biserici și clădiri cu o mare vechime? Din nefericire, politica de sluțire a orașului continuă și în anul 2020. Poarta Dealu sau Poarta Vânătorilor Domnești, după ce a fost lăsată în paragină atâta amar de vreme, proiectul de restaurare i s-a încredințat tot doamnei arhitect Doina Petrescu, aceasta venind cu propunerea de a coborî nivelul de călcare a străzii de sub poartă, str. Coconilor, numai pentru a favoriza proprietarii construcțiilor ridicate în parc, prin facilitarea accesului către acestea a mașinilor de intervenție.
La intersecția cu Calea Domnească a străzii Stelea, pe o parte din amplasamentul Casei Veselli demolată în anii ‘80 se încearcă acum obținerea aprobărilor necesare pentru construirea unui imobil pe mica parcelă care o desparte de zidul de incintă al Ansamblului Monumental „Stelea”, al doilea ca importanță după Curtea Domnească – proiect de care nu este străină arhitect Doina Petrescu. Un alt exemplu despre cât de prost este concepută actuala Listă a Monumentelor Istorice este casa de pe Calea Câmpulung, numărul 1, care urmează să fie demolată pentru a se construi în loc o clădire modernă.
Acum înțelegeți de ce se tergiversează definitivarea listei monumentelor începând cu anul 2008 când s-a încheiat contract cu persoana care este implicată în proiecte de restaurare, ceea ce constituie „conflict de interese”.
Dragi târgovișteni, celor dintre dumneavoastră care considerați că nu este necesară păstrarea și ocrotirea moștenirii culturale a orașului vechi, vă recomand să călătoriți și veți constata faptul că în toate țările lumii acestea sunt păstrate cu mare grijă, ocrotite de legi foarte severe pe care nu îndrăznește nimeni să le calce în picioare. N-o să vedeți lângă o clădire de secol XIV sau XVI, răsărind un bloc de beton cu trei, patru etaje. Cehii au păstrat o cămăruță de mici dimensiuni – considerată obiectiv turistic (pentru unii contemporani n-ar avea nicio semnificație) doar pentru faptul că acolo a luat naștere primul atelier meșteșugăresc. Iată ceea ce era de demonstrat!
Autor, prof. Catrinel Lăzărescu Tănase
