Ecaterina Victoria Catrinel Tănase, născută Lăzărescu este nepoata lui Iorgu Lăzărescu. Tatăl dumneaei, Ion Lăzărescu a fost unicul fiu al lui Iorgu Lăzărescu. Doamna Catrinel Tănase a mai avut un frate, Adrian Lăzărescu, trecut în neființă, în anul 2001. Adrian Lăzărescu și-a dedicat întreaga sa viață colecționării de obiecte de patrimoniu, este mai cunoscut, poate datorită colecției fotografie cu Târgoviștea Veche, una dintre cele mai mari care există. Prof. Catrinel Tănase evocă în acest film memoria bunicului său patern, Iorgu Lăzărescu, figură marcantă a Târgoviștei veacului al XX-lea. Odată cu povestea unui fiu de țăran ajuns negustor prin puterile proprii, vom cunoaște și câteva dintre evenimentele notabile petrecute în restaurantul lui Iorgu Lăzărescu, o vizită a Regelui Carol I, vizita lui Ion Luca Caragiale descrisă într-o scrisoare aflată în impresionanta colecție documentară Catrinel Tănase Lăzărescu. Filmul descrie și drama familiei lui Iorgu Lăzărescu petrecută odată cu instalarea regimului comunist.
“A văzut lumina zilei la 31 decembrie 1865 pe meleaguri dâmbovițene, la Bărbuleț, într-o familie de țărani – Teodor și Paraschiva.
Rămas orfan de tată, mort în războiul pentru neatârnare, lichidând gospodăria strămoșească se stabilește la Târgoviște împreună cu mama și sora sa Anica într-o casă cumpărată pe str. Tabaci. Împins de lipsuri materiale dar și de dorința de a face ceva în viață considerându-se stâlpul familiei, ia drumul Bucureștiului plin de speranțe unde începând cu anul 1884 își va face ucenicia la cofetăria și rachieria din str. Carol I nr. 11 ce aparținea lui Dumitru Marinescu – Bragadiru, nume de mare rezonanță comercială în epocă, fabricant de spirt și mai târziu de bere, un pionier al industriei românești în domeniu. Prin cinste, corectitudine, muncă asiduă, a reușit să atragă aprecierea patronului său care l-a luat din 15 februarie 1884 colaborator apropiat în calitate de om de afaceri și în cele din urmă “tejghetar” (casier) așa cum este consemnat în certificatul sub semnătură olografă a patronului până în 17 iulie 1889, perioadă în care citez: „a dezvoltat activitate neobosită și plină de onestitate”. Considerând că a acumulat destule cunoștințe și experiență în domeniul comercial, începând cu anul 1889 încearcă să-și deschidă o afacere pe cont propriu. În acest sens se asociază pentru o scurtă perioadă de timp cu Petrache Postelnicu, devenit mai târziu starețul Mănăstirii Ghighiu, deschizând un 1 magazin de coloniale pe Bulevardul Elisabeta din București. Eșecul asocierii l-a ambiționat și mai mult, i-a amplificat dorința de a acționa pe cont propriu, cu propriul capital.
Acumulând economii în perioada bucureșteană, și-a îndreptat pașii cu mari speranțe spre Târgoviște. Astfel în anul 1889 fondează propria Casă de comerț deschizând un magazin de desfacere băuturi spirtoase pe strada Nicu Filipescu, mutându-se mai târziu la Hanu Galben unde va desfășura activitate comercială timp de 12 ani.
În anul 1892, pe 11 ianuarie considerând că a venit vremea să-și întemeieze o familie, conform certificatului păstrat în familie, se căsătorește cu Zinca Zărnescu (Zoe), fata unui negustor bogat venit de peste munți. De abia în anul 1906, considerându-se destul de înstărit, cumpără un teren pe strada I. C. Brătianu, conform actului de vânzare-cumpărare din 14 februarie, iar în 2 aprilie 1907 obține autorizație de construcție de la Primăria Târgoviște pentru local și locuință situată în spatele acestuia ce va deveni „Vila Zoia”.
Arhitect va fi italianul Francesco Venchiarutti care va realiza un local cu elemente întâlnite la „Carul cu bere” din București.
Acest local cu o bogată decorație barocă târzie va deveni cel mai fastuos din oraș, demn să găzduiască evenimente notabile din viața urbei.” -Catrinel Tănase Lăzărescu.
