Când rostești ARASTA, acest cuvânt magic, simți în nări parfumul dulceag – amărui al Orientului, căci în limba turcă – veche, înseamnă: „piață într-un oraș mic, uliță strâmtă cu prăvălii vechi din centrul unui oraș.”
Probabil că după definiție, după locul și înfățișarea pe care le ocupa această insulă situată în centrul urbei noastre, ARASTAUA a apărut cu câteva secole în urmă, dat fiind faptul că aici a pulsat de timpuriu, încă din Evul Mediu, o puternică viață comercial – negustorească.
Iată ce-și amintește avocatul Ionel Nicolaescu, fiul lui Constantin, președintele al Senatului României în perioada domniei regelui Ferdinand din copilăria sa petrecută la începutul secolului al XX- lea: „ orașul liniștit prindea viață și colorit în zilele de târg numit atunci al ARASTALEI, nume purtat de câteva ulițe cu dughene pe ambele laturi și de bazar, azi dispărut.”
Termenul și locul unde se afla au dăinuit până târziu în mintea târgoviștenilor când după 1948, anul instaurării regimului stalinist, viața comercial – negustorească care a pulsat cândva puternic în această zonă, a murit.
În Târgoviștea medievală așezată în calea drumului comercial care lega Ardealul de Țara Românească până la Marea cea Mare, comerțul a fost impulsionat și de privilegiile, cu precădere scutirile vamale acordate de către voievozii Țării Românești negustorilor sași, polonezi care poposeau în acest loc de târg (Târgoviște) făcând schimburi de mărfuri.
Mutarea capitalei la Târgoviște și a Curții Domnești, a determinat pe marii boieri să își mute reședința acolo unde locuia și domnul.
Având în vedere satisfacerea cerințelor și necesităților Curții Domnești, acestea au dus la creșterea numărului meșteșugarilor, al negustorilor, la dezvoltarea pieței și a activității comerciale.
Se înmulțesc locurile de târg, se intensifică schimburile comerciale.
În această zonă numită ARASTA, s-a dezvoltat o puternică activitate comercial – negustorească, desfășurată pe câteva străduțe înguste. Plasată în inima orașului, mă îndreptățește să o numesc „ Lipscanii Târgoviștei ” (Lipsca, oraș medieval german azi Leipzig, de unde se importau mărfuri de lux.)
E foarte curios, ca o coincidență faptul că vechiul centru negustoresc al Bucureștiului, cuprindea tot patru străzi ca: Lipscani, Covaci, Șelari, Smârdan.
ARASTAUA, alături de Mahalaua Stelea, Târgul Dinlăuntru (Centrul Vechi) au format un nucleu foarte important al vieții economice comercial – negustorești al urbei noastre.
ARASTAUA începea cu cele două străduțe medievale, foarte înguste, căi de acces, care porneau din strada I.C. Brătianu.
Prima de la farmacia Nicu Voronca, a doua de la cofetăria Gheorghe Rusu. Ele cădeau perpendicular pe strada C. A. Rosetti. Se continua cu străzile Industriei și Brutari și acestea căzând perpendicular tot pe strada C.A. Rosetti.
Aceste străzi Brutari, Industriei și Rosetti, dădeau spre Parcul și Piața Mitropoliei.
La ieșirea spre Piața Mitropoliei, C.A. Rosetti era continuată de către o mică străduță, Progresului care ajungea în Centrul Vechi, având în dreapta Farmacia Naghy, iar în stânga Ceasornicăria, cândva atelierul foto Zissu.
Brutari și Industriei erau înguste, flancate de prăvălii care erau asigurate cu obloane din lemn.
Am să încerc acum să vă pun puțin imaginația la încercare, prezentându-va o oglindă vie a vieții economice care pulsa în această zonă, în perioada interbelică, cu precădere în anii 30’: firme, meșteșuguri, mărfuri și produse oferite cu generozitate târgoviștenilor și nu numai:
1 Pălărierul Ungureanu – firma „ Borsalino”;
2 Atelierul de croitorie Minghiat (rochii de mireasă);
3 Atelierul de tipografie Moldoveanu;
4 Restaurantul Constantin Stoenescu (Corbu) ;
5 Bodega lui Nicolin, apoi a lui Gheorghe Miru, devenită simigerie;
6 Ceasornicăria Rădulescu;
7 Merceria lui Ioji Leibovici;
8 Tâmplăria lui Vasile Boiță;
9 Cismăria lui Papa Mihăilescu;
10 Prăvălia lui Nachmias Ghidale (feronerie) , bunicul matern al ziaristului Alexandru Stark;
11 Magazinul de stofe, mătăsuri Toni Pârvan;
12 Atelierul de pictură Nicu Georgescu, apoi al pictorului Ion Mateescu;
13 Magazin de vopsele, chimicale Ghiță;
14 Plăpumărie și atelier de saltele;
15 Prăvălie cu accesorii pentru mașini și uleiuri, piese de schimb (la parterul locuinței Dumitru Călin care avea și mașini de transport persoane);
16 Frizeria Filaret;
17 Croitoria Gogu Constantinescu;
18 Tutungeria Anicuța;
19 Simigeria Emanuel Iancu;
20 Magazin de încălțăminte Poenaru;
21 Bordelul „ Coana Florica” (bunica paternă a Polianei Cristescu, nora familiei Ceaușescu), care a avut și mezelărie.
22 Magazin de Coloniale „ Tancul de aur”;
23 Magazin de textile „ La Miron”.
Pe strada C.A. Rosetti exista și o pompă de benzină a familiei Țicoș, cârciuma și depozitul de vinuri ale fraților negustori Vasile și Costică Vlădescu, care au cumpărat în jurul anului ’40, conacul Câmpenilor de la Valea Voievozilor și Hotelul Surugiu, care avea aspectul hanurilor de altă dată cu curte interioară și geamlâc.
După informațiile pe care le am de la Daniela Radulovici, în ARASTA, a avut magazin de manufactură și bunicul său matern Cristache Mocănescu împreună cu fratele său mai mare Dumitru, a cărui casă se afla pe Bulevardul Carol I, astăzi Casa Romanței. Magazinul era situat lângă cel al lui Ghidale pe strada Industriei.
Dacă stăm să analizăm lista prăvăliilor, a firmelor care ființau în ARASTA, constatăm cu uimire diversitatea produselor și a meseriilor care se comercializau și se practicau într-un spațiu destul de restrâns.
Cetățenii orașului erau aprovizionați cu toate cele necesare traiului, permanent, nu numai în zilele tradiționale de târg, fără să se deplaseze la distanțe mari.
În afara ARASTALEI, existau și alte prăvălii și ateliere meșteșugărești în zona Centrului Vechi, a străzii I.C. Brătianu și în jurul Pieței Centrale, azi platoul din fața Prefecturii.
Instalarea regimului comunist a dus la naționalizarea și desființarea acestora.
În anii 50’ – 60’ , pe vremea copilăriei și adolescenței mele, aceste străduțe erau aproape pustii, străjuite de prăvălii cu obloanele trase. Cu greu se mai mențineau, agonizând, câteva prăvălii și ateliere, mici afaceri de care îmi amintesc: magazinul de sticlărie al Cateluței Bucurenciu și simigeria lui Gheorge Miru pe stradă C.A. Rosetti, atelierul de blănărie al domnului Cega și ceaprazeria domnului Popescu, ceasornicăria domnului Fruchter și Nișanian de pe strada Progresului.
ARASTAUA a căzut pradă buldozerelor istoriei. Nu a rămas cărămidă pe cărămidă din ceea ce a fost odinioară Lipscanii Târgoviștei, nici măcar o clădire, ca și când, o mână nevăzută, la un semn a făcut să piară una dintre cele mai dinamice zone comerciale ale orașului.
La ce a servit această „jertfă” în timp de pace? Ce s-a pus în loc, o să constatați și dumneavoastră, betoane, blocuri cenușii fără personalitate.
Catrinel Lăzărescu Tănase
Mulțumesc vechiului și dragului meu prieten Doru Țicoș, ajuns la venerabila vârstă de 87 de ani, născut și crescut în ARASTA, fără de care nu aș fi putut să vă prezint firmele și meșteșugurile din această zonă.
