CATRINEL LĂZĂRESCU TĂNASE, AMINTIRI DESPRE CÂMPINA ÎN TIMPUL CELUI DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn

Momente de neuitat – o frântură de amintire din copilărie

M-am născut la sfârșitul unui an când norii negri, amenințători ai războiului, semănători de moarte, întunecaseră aproape întregul cer al Europei.

Părinții mei, proaspăt însurăței au fost primiti cu brațele deschise de un oraș cochet, cu vile frumoase, cu oameni bine așezați în rosturile lor.

Au închiriat parterul unei case cu etaj aparținând familiei Haur, înconjurată de o curte plina cu trandafiri, situată în spatele rafinăriei Câmpina.

Zilnic zburdam fericită prin gradină, respirând parfumul suav, amețitor al florilor, nedespărțindu-mă de păpușa preferata „Raina nebuna” și de maimuțoiul pe care mama îl botezase ”Ivan bolșevicul” cu caschetă și trabuc în colțul botului, oblăduită de dragostea părinților mei.

Trei ani de fericire au zburat repede. Ca un trăznet, un eveniment năpraznic s-a abătut pe neașteptate asupra orașului și a familiei noastre.

Odată cu Victoria de la Stalingrad, (azi Volgograd) și înaintarea progresivă și succesivă spre vest a frontului sovietic, bombardamentele aeriene au fost reluate și întețite.

Pentru a distruge rezervele de petrol care alimentau armata motorizată germano-romane, în vederea scurtării războiului, la 1 august 1943 aviația americană a bombardat și lovit din plin orașele Câmpina și Ploiești, centre importante de prelucrare a petrolului.

Întrucât casa noastră era așezată în proximitatea rafinăriei, am trăit iadul pe pământ. Îmi trec și acum prin fata ochilor scene trăite intens de mine la aproape trei ani. Mama ajutată de Vavuța (Varvara, bona mea) așezând în grabă saltele sub geamuri că să ne putem apăra mai bine.

Acestea se spărgeau succesiv din cauza suflului puternic al exploziilor făcând un zgomot asurzitor. În continuare zburau cioburi,dar și schije. Una dintre ele a rănit-o pe Vavuța la omoplatul stâng din care șiroia pe parchet sângele.

Îl văd și acum pe tata venind în goană de la serviciu, alergând să scoată mașina din garaj – un Opel Olympia în care ne-a înghesuit pe toate trei cu ce-aveam pe noi.

Era pe înserat când am ajuns la marginea orașului oprindu-ne în fata unei căsuțe mici, sărăcăcioase. Ne-a întâmpinat o băbuță cu o privire blândă care s-a învoit să ne adăpostească în noaptea aceea.

Ne-am odihnit pe două saltele așezate pe podea căci de dormit n-am închis niciunul un ochi din cauza bubuiturilor care se auzeau din când în când. Dimineața tata s-a incumetat să ajungă acasă.

A luat în grabă câteva lucruri, strictul necesar și am plecat spre localitatea Cornu unde poposeam frecvent la o familie câteva zile mai ales în timpul verii. În urmă, Câmpina a fost cuprinsă de dezastru.

Părinții mei au rămas profund impresionați de peisajul sinistru creat de bombardamente și au imortalizat câteva imagini pe care vi le prezint și dumneavoastră. Să ne ferească Dumnezeu ca istoria să se mai repete!

prof. Catrinel Lăzărescu Tănase

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn