Casa cu parter comercial Greff, înscrisă pe Lista Monumentelor Istorice, cod LMI DB-m-B-17220, situată pe str. Alexandru Ioan Cuza, la nr. 17, datată în secolul al XIX-lea, este singura mărturie arhitecturală păstrată până astăzi, a tradiției farmaceutice de la Târgoviște, reprezentată prin cel puțin alte două nume cu rezonanță în istoria farmaceuticii târgoviștene și nu numai: Alexandru Nagy și Nicolae Voronca.
Profesia de farmacist în epocă nu era una oarecare, după cum ni se explică foarte frumos pe site-ul muzeului virtual al farmaciei din România:
„Farmacia secolelor trecute era si pe teritoriul românesc, un spațiu elitist, deținut de proprietari bogați, licențiați, educați și cultivați. Farmaciștii se aprovizionau din marile capitale ale lumii, unde călătoreau des, erau la curent cu ultimul stil în materie de mobilier farmaceutic, de vase și ustensile. Toate erau fabricate in apusul Europei, în secții specializate. (:::) Obiectele de uz farmaceutic erau creații artistice de valoare. Vasele care conțineau medicamente erau executate din materiale diverse și scumpe, sticla transparentă sau colorată, dupa cum o cerea natura chimică a conținutului, ceramica glazurată, lemn sau porțelan fin. Etichetele, lucrate de artisti, erau adevarate opere de artă. Chiar și celelalte ustensile erau împodobite cu elemente decorative. Mojarele erau din porțelan, piatră sau bronz. Balanțele farmaceutice, cumpenele de mână, piulițele, toate aveau ornamentații diverse. Arătând astfel, farmaciile erau și locuri de întâlnire pentru elitele medicale ale orașelor sau locuri sacre, în care nu se putea comite vreo necuviință.”i
Astfel ar trebui să ne imaginăm interiorul oricăreia din farmaciile istorice care au funcționat la Târgoviște la finele secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, și din care astăzi nu se mai păstrează decât clădirea Farmaciei Greff.
Istoria farmaceuticii consemnează cea mai veche mențiune a unui farmacist în Țara Românească, într-un document din 1 noiembrie 1536, când farmacistul Paul din orașul Făgăraș era chemat la Curtea Domnească din Târgoviște. Apare în acest document mențiunea de „doctor ac apothecaris” (s-ar traduce prin „doctor și băcan”), în secolele următoare fiind folosit termenul de spițer, păstrat până în secolul al XIX-lea când au apărut primele forme de studii pentru farmaciști din spațiul românesc. În România, prima farmacie care ne apare în documente este cea de la Sibiu, menționată în 15 august 1494, urmată de cele de la Brașov (1512) și Bistrița (1516).
Revenind la secolul al XIX-lea, în Târgoviștea acelei perioade funcționa pe locul unde astăzi se află Casa Greff o farmacie mai veche, alături de altă casă, ori alte case mai vechi ale familiei, construite, probabil de Samuel Graef (1819-1876), cel care își doarme somnul de veci în curtea Bisericii Romano-Catolice „Sfântul Francisc de Assisi”. Documentele identificate în Fondul Primăria Târgoviște, disponibil spre cercetare la Sediul Județean Dâmbovița al Arhivelor Naționale ale României, ni-l menționează pe farmacistul Carol Greff, probabil un descendent al lui Samuel, fiul, sau chiar nepotul. Știm aceasta întrucât într-o listă cu aleși propuși în anul 1890, Carol Greff figura printre cei care nu îndeplineau vârsta necesară, întrucât nu împlinise 30 de ani la acel moment. Același Carol Greff din Târgoviște apare în anul 1890 și pe o listă cu oaspeți cazați la Hotelul Dacia din București.
În 10 aprilie 1885, farmacistul Carol Greff înainta către Primărie solicitarea de a i se aproba construirea unei case cu două caturi, învelită cu table de fier. „Vă rog binevoiți a delega pe Domnul arhitect al orașului spre a face aliniere. Casele le construiesc pe locul meu din strada Cârlova.”
Verificând alinierea, inginerul comunal a transmis Primăriei că noua casă urma a fi construită pe linia celei vechi. Situația nu s-a lămurit pe deplin, dovadă că într-un alt document Primăria a cerut proprietarului să dărâme casele vechi pe care le are pe acel amplasament pentru a-i face alinierea cerută. La rându-i, Carol Greff a scris Primăriei că nu poate să dărâme casele pentru a obține aliniere: „Vă rog, binevoiți a-mi da o aliniere definitivă deoarece îmi este imposibil a dărâma întâi casele și pe urmă a se face aliniere, ca să poată forma planul necesari al construcțiunii și să poată aviza în cunoștință. Orice interzicere îmi cauzează daune deoarece casele au rămas neînchiriate din cauză că se dărâmă, iar cele noi nu se pot face până nu voi avea alinierea cuvenită și definitivă.”
Cererea i s-a aprobat pe data de 25 aprilie , după cum se arată într-un document care menționează „alinierea caselor sale ce are alături cu farmacia” dovadă că la acea dată, deci în anul 1885, exista pe acel amplasament o farmacie, destinație păstrată pentru casele familiei Greff vreme de mai bine de o sută de ani. Din procesul verbal trimis de inginerul comunal Ion Bărbulescu de la vizita făcută la casele lui C. Greff în vederea alinierii rezultă și vecinătățile existente atunci, viitoarea construcție urmând a ocupa locul situat între farmacie, unde strada avea o lungime de 8 metri și zidul de colț al caselor Școlii nr. 1 (astăzi sediul Centrului Județean de Cultură Dâmbovița), la punctul dinspre Nord fiind limita cu o doamnă Moldoveanu. În luna iunie, același an, farmacistul Carol Greff cerea Primăriei aprobare pentru refacerea localului farmaciei și construirea, în curtea din spate, a unui grajd. Clădirea farmaciei urma a se face de la temelie, cu două etaje, primul din cărămidă (de zid), iar al doilea să fie 1/2 din cărămidă și învelit cu metal, grajdul urmând de asemenea să fie făcut de zid și acoperit cu metal.
Trebuie ca localul farmaciei construit de Carol Greff în 1885 să fie cel păstrat până astăzi, o clădire în stil neoclasic, cu pivniță, parter și etaj, spațiul destinat farmaciei fiind cel de la parter, iar cel pentru locuit, la etaj. Accesul în curte se făcea pe sub casă, imobilul fiind prevăzut cu porți de acces și o intrare pentru trăsuri. Are un balconaș din fier forjat, iar la ferestre, ancadramente în stil neoclasic împodobite cu decorații de factură barocă.
Farmacia Greff a fost una dintre cele mai active din Târgoviștea secolului al XIX-lea și începutul secolului următor, chiar și după apariția Farmaciei lui Alexandru Naghy sau a lui Nicolae Voronca. În perioada interebelică și chiar în timpul celui De-al Doilea Război Mondial, prea vremii publica periodic lista farmaciilor care erau de serviciu, în Târgoviște: La 29 Mai, farmaciile: Al. F. Naghi, Paraschivescu, str. Regele Carol II; la 30 Mai, farmaciile: Nic. Voronca, str. I. C. Brătianu, şi Stoian, calea Domnească; la 3 Mai, farmaciile: Al. F. Naghi şi Greff, str. Regele Carol Il-lea.
În timpul celui De-al Doilea Război Mondial, farmaciile anunțate în lista celor care făceau de serviciu erau: farmacia Agripina Cristescu și farmacia Greff, ambele situate pe str. Regele Mihai I.
Farmacistul Alexandru Naghi activa la Târgoviște încă din anul 1888, după cum ne atestă un document din Fondul Primăria Târgoviște:
„S-a acordat domnului licențiat în farmacie Nagy Alecsandru, pe baza concursului depus treptat, să deschidă o farmacie în orașul Târgoviște. Această concesiune s-a dat în condițiunile prevăzute la articolul 88 și 91 din Legea Sanitară și a art. I din Legea pentru concesiuni de farmacii, publicate în Monitorul Oficial nr. 215 din 30 decembrie 1887.”
Farmacistul Nicolae Voronca, situat pe strada I.C. Brătianu, descris în amintirile sale de Catrinel Lzăărescu Tănase, venise de la Cernăuți și la rându-i își îndemnase fiicele să continue tradiția farmaceutică a familiei.
După instalarea regimului comunist, istoria familiilor de farmaciști de la Târgoviște ia întorsura binecunoscută : prin DECRETUL nr. 134 din 2 aprilie 1949 pentru naţionalizarea unităţilor sanitare, farmaciile particulare din Târgoviște au intrat în proprietatea statului. Pe listă figurează opt farmacii:
„Greff Alexandrina, Târgoviște, str. fosta Reg. Mihai Nr. 17., Voronca Nicolae, Târgoviște, str. fosta I.C. Bratianu Nr. 4; Cristescu Agripina, Târgoviște, str. fosta Reg. Mihai Nr. 37; Naghi Alexandru, Târgoviște, str. fosta Reg. Mihai Nr. 41; Stoian Petre, Târgoviște, str. I.C. Bratianu Nr. 27; Sana Freier, Târgoviște, str. Filipescu Nr. 3; Rosenberg Samoil, Târgoviște, str. fosta I.C. Bratianu Nr. 20; Zghibarta Trofin, Târgoviște.”
Astăzi, despre istoria farmaciilor târgoviștene nu se cunosc prea multe lucruri. O surpriză din cele mai plăcute a fost aceea de a afla, în urmă cu câțiva ani, de la un tânăr student la Farmacie, Ionuț Catangiu, că în colecția muzeală a Universității de Medicină și Farmacie Carol Davila din București se află mobilierul farmacistului Alexandru Naghy din Târgoviște.Ca printr-o minune se păstrează Emblema Farmaciei Naghy, care purta numele de „La Coroana Romaniei”, reprezentată de medalioane decorative cu efigiile lui Esculap si a Higeei.
Timpul nu stă pe loc! În localul singurei farmacii păstrată din Târgoviștea veche au funcționat în ultimii ani diferite restaurante. Ajunsă în patrimoniul privat după anii ‘90, primele lucruri care au fost aruncate din vechea farmacie au fost flacoanele care stăteau cândva, la loc de cinste pe rafturile îngrijite de farmaciștii Greff. Au fost culese din coșul de gunoi de regretatul Adrian Lăzărescu, cunoscut colecționar, care a înțeles valoarea micilor obiecte de sticlă , cristal și porțelan: o frântură din tradiția vechilor farmacii târgoviștene. Acele flacoane se află astăzi în colecția privată a doamnei Catrinel Lăzărescu-Tănase.
Puținele date culese cu ocazia realizării acestui articol așteaptă cuminți noi completări. Pentru aceasta, lansez un apel către cei care pot să vină cu noi informații, să ajute la întocmirea istoricului farmaciilor târgoviștene. Poate, într-o bună zi, își vor găsi și acestea locul într-un muzeu al municipiului, dacă tot am ratat să avem, la Târgoviște un muzeu al farmaciei, care să fi reunit casa lui Gref cu mobilierul lui Naghy și cu flacoanele adunate din gunoi.
Referințe bibliografice:
i https://muzeuistoriafarmaciei.ro/colectii/
Serviciul Județean Dâmbovița al Arhivelor Naționale ale României, fond Primăria Târgoviște.
