O casă de la finele secolului al XIX-lea, situată în centrul istoric al Târgoviștei, mai precis pe strada I. C. Vissarion la numărul 6, ne invită la o călătorie în timp. Casa aceasta a fost construită de Răducanu Stănescu (1851-1910), negustor din Târgoviște. Deși pe Lista Monumentelor Istorice figurează anul 1900, documentele din arhiva familiei atestă construirea imobilului în anul 1888. Edificată în stil neoclasic, clădirea poartă amprenta meșterilor italieni. Intrarea este flancată de coloane ionice susținute de capiteluri corintice. Ferestrele sunt de asemenea încadrate de mici coloane, dar prezintă și frontoane decorate. Odată ajunși în interior găsim o lume a culorilor, a rafinamentului și a bunului gust care caracterizau odinioară orașul acesta. Planul casei prevede un vestibul și câte două încăperi dispuse de o parte și de alta, la care accesul este marcat prin frontoanele păstrate până astăzi la fiecare ușă. Inițial, clădirea a avut patru camere, în timp adăugându-se alte dependințe. S-au păstrat culorile originale ale ușilor pictate cu motive florale, pictura de pe plafon în culori de bej, verde deschis, grena și turcoaz, cu motive florale și vegetale încadrate de chenare succesive și având în mijloc o splendidă rozetă decorată cu trandafiri și flori mov, probabil iriși. Înaintea restaurării din anii ’70, pictura de pe plafon avea și mai mulți trandafiri brodați pe margine, în interiorul celor două rânduri de chenare. Se păstrează în încăperea fotografiată de noi candelabrul de cristal original al casei, precum și soba de secol XIX, dar și piese de mobilier de la începutul secolului trecut, moștenire de familie. De la construirea Casei și până în prezent, clădirea a fost locuită, succesiv, de urmași ai negustorului Stănescu.
Răducanu Stănescu a fost căsătorit cu Maria Iliescu și au avut împreună un fiu, Titu Iliescu, cel care a devenit socrul lui Lăzărică Petrescu. Ulterior, Răducanu Stănescu s-a recăsătorit cu Zoe Stănescu, iar împreună au mai avut o fiică, pe Virginia. Căsătorită inițial cu un ofițer de Cavalerie, Spirescu, Virginia a rămas văduvă la vârsta de numai 19 ani după ce soțul ei a decedat într-un accident în curtea Școlii de Cavalerie ( l-a trântit calul). Aveau împreună și o fetiță, rămasă fără tată la vârsta de 9 luni. Virginia (1891-1965) s-a căsătorit apoi cu generalul Virgil Bianu (1874-1948), o personalitate în istoria militară, iar din această căsătorie au rezultat un băiat, Radu Bianu și o fiică, Vivi, căsătorită la rândul ei cu un militar de carieră, Alexandru Silvestru. Din căsnicia celor doi s-a născut, tot în casa aceasta, în anul 1956, Alexandra Silvestru , stăpâna de astăzi a jumătate din imobil. Regimul comunist transformă casa din proprietatea familiei în proprietate împărțită cu alți cetățeni, instalați aici în calitate de chiriași. Tatăl, Alexandru Silvestru a fost nevoit atunci să vândă jumătate din această casă. Cumpărător a fost Dumitru Dincă. Jumătate din casă este deținută și astăzi de urmașii acestuia. Casa figurează pe Lista Monumentelor Istorice cu numărul de cod DB-m-B-17317 sub denumirea Casa Dumitru Dincă. Ne exprimăm consternarea față de modul în care, la atribuirea numelui acestei case a fost complet ignorat ctitorul, negustorul Răducanu Stănescu, ai cărui urmași au locuit dintotdeauna aici, respectiv numele personalității generalului Virgil Bianu. Reconstituirea istoricului acestui monument a fost posibilă datorită nepoatei lui Virgil Bianu, Alexandra Silvestru care a avut calda amabilitate să ne primească în atmosfera cu parfum de epocă a casei sale și căreia îi adresăm și pe această cale alese mulțumiri.
