MONUMENTE TÂRGOVIȘTENE- CASA STEMATIU

Facebook
Twitter
LinkedIn
“Bonjour, ma chérie!” S-ar fi auzit din spatele ferestrelor vitrate ale uneia dintre cele mai impunătoare case din oraș, situată la doi pași de localul Primăriei, chiar în spatele chioșcului unde cânta fanfara militară. Erau surorile Stematiu care „vorbeau între ele pe franțuzește”, după cum își amintește vecina lor, copil pe atunci, doamna Alexandra Silvestru. Ne aflăm pe strada care s-a numit la un moment dat Stematiu, iar acum se numește I. C. Vissarion și suntem la poarta cu numărul 4, unde se află clădirea monument istoric construită în anul 1890 în stil eclectic. Monograma AS ne întâmpină încă de la intrare, iar acesta este un prim indiciu despre locuitorii de altădată ai cădirii.
Clădirea este formată din parter, pivniță și o mică mansardă la care accesul se face pe o scară îngustă din lemn cu balustradă din fier care are o decorație doar la unul dintre capete. Fațada casei, în schimb are o decorație bogată, atât în dreptul ferestrelor unde observăm mici căsuțe pentru păsărele, cât și în dreptul cornișei acoperișului. Atrag atenția ieșindurile situate de-o parte și de alta a zonei de acces, intrarea monumentală fiind dotată cu copertină din fier forjat așezată deasupra treptelor care urcă spre un peron mult mai generos. În interior se păstrează încă ornamentația de odinioară, cu stucatură care încadrează fiecare ușă, tavanele pictate și decorate cu forme în relief și motive vegetale, iluminatorul care, la origine avea sticla pictată, ușile elegante, înalte care inițial aveau o pictură în culori deschise, așa cum putem observa astăzi la frontonul cu medalion aflat în dreptul unei singure uși: nuanțe de bej și turcoaz. Pietre albastru-turcoaz pot fi văzute și în compoziția vitraliilor. Se păstrează în interiorul acestei case trei sobe monumentale, restaurate exemplar în anii din urmă. Pivnița la care accesul se făcea odinioară printr-un gârlici aflat în exteriorul casei este cu siguranță mai veche decât casa, având în vedere zidăria din cărămidă și bolovani de râu, specific medievală, vizibilă pe pereții laterali. Tavanele boltite precum și stâlpii de susținere au fost reconstruiți dintr-o cărămidă mai mare, modernă. Pardoseala din vestibulul de la intrare decorată cu motivul fleur de lis este cea originală.
Constructorul acestei case ridicată aici înainte de localul Primăriei, a fost un negustor, Ion Constantinescu, iar apoi casa a intrat în posesia familiei Stematiu.
Ion Stematiu a fost primar al orașului Târgoviște în două rânduri, după cum ne precizează istoricul Mihai Oproiu în cartea sa referitoare la Istoria Administrativă a Orașului Târgoviște. Prima dată a fost primar între 1896-1897, iar a doua oară între 1904-1905. În afara celor două mandate a fost permanent implicat în administrarea orașului, deținând funcții de consilier și chiar ajuor de primar. Era, cum am zice, om de vază al urbei. A contribuit la realizarea Bulevardului Gării, a pregătit terenul sediului Primăriei, unde s-au făcut achiziții și exproprieri pentru ca zona să fie amenajată corespunzător unei instituții de o asemenea prestanță. A făcut demersuri pentru construirea Podului Mihai Bravu și a aprobat ultimele cheltuieli referitoare la zugrăvirea localului Prefecturii, actualmente Muzeul de Artă. Un aspect negativ din activitatea sa îl reprezintă episodul relatat de I. L. Caragiale referitor la dărâmarea bisericii Vărzaru, întâmplare petrecută în timpul celui de-al doilea mandat, când primăria a dispus demolarea ruinei bisericii vechi pentru că se umpluse de gunoaie și era un focar de infecție. În loc să igienizeze locul, primăria a decis să demoleze monumentul, spre stupoarea marelui dramaturg venit să consemneze cele întâmplate la fața locului. Așadar, Stematiu era primar la acea dată, altfel, un om cu frică de Dumnezeu, susținător al bisericii, fapt dovedit prin aceea că atât el cât și tatăl său se află printre ctitorii bisericii Lemnului. Ca om politic implicat, Stematiu avea să-și căsătorească fetele, Angela, Viorica și Gabriela cu bărbați înstăriți și cu poziție socială, unul dintre gineri fiind chiar generalul Constantin Sănătescu. Căsătoria lui cu Gabriela Stematiu a avut loc în anul 1911. Cei doi nu au locuit în această casă. Angela a fost căsătorită Ferariu și a divorțat, iar Viorica a fost căsătorită Cosma. Angela a fost ultima descendentă a familiei Stematiu care a locuit și s-a stins în această casă. Vânzarea proprietății către noii stăpâni din familia jud. Stănescu s-a făcut de către moștenitorii Vioricăi Cosma, încă din timpul vieții Angelei Stematiu, dar cu condiția să i se permită să locuiască într-o încăpere a casei cât va trăi. Noii proprietari au modernizat casa. În anii din urmă, soții Gabriela și Georgian Rădulescu a preluat întregul imobil, iar de atunci proprietarii au încercat să scoată la iveală strălucirea de altădată a monumentului. Au fost restaurate sobele, au fost desfăcute plăcile de gresie de pe treptele de la intrare, cele două balustrade din fier forjat au fost refăcute de pr. prof. Sorin Bute, restaurator elemente de fier forjat, utilizând aceeași tehnică și aceleași materiale folosite în balustradele originale. Tavanele și stucaturile interioare au fost restaurate și repictate de artistul Titus Canache din Răzvad care a restaurat și gardul.
De asemenea, vitraliile și corpurile de iluminat găsite în pod sunt pe listă spre a fi restaurate.
În acest moment clădirea adăpostește o clinică de stomatologie, RG Dental, astfel că toți cei care-i trec pragul se bucură de minunile acestui interior din La Belle Epoque. Monumentul istoric figurează pe Lista Monumentelor Istorice având cod DB -II – m – B -17316, și denumirea „Casa Mihai Stănescu”, în loc să poarte numele personalității primarului Ion Stematiu, mai cu seamă că nici strada nu și-a mai păstrat vechea denumire. Este interesant de precizat tot la povestea acestei case un episod petrecut în anii ‘48, ‘49, când un alt tip de primar avea cu totul și cu totul alte sarcini trasate de Partid. Lăsăm relatarea istoricului Mihai Oproiu, așa cum apare redată în Enciclopedia Orașului.
|”Conștient că era necesară o cât mai bună propagandă prin care să se arate oamenilor muncii „realizările extraordinare înfăptuite”, puterea comunistă a început construcția Bibliotecii orășenești. Amplasamentul noului lăcaș de cultură s-a făcut ostentativ și sfidător în parcul orașului, în locul unde altădată cânta muzica militară și pentru a lua vederea casei familiei Stematiu, a cărei fiică era căsătorită cu generalul Constantin Sănătescu, fostul șef al Casei Regale și prim-ministru al României. Scopul inițial al bibliotecii era de îndoctrinare a maselor, motiv pentru care s-a dispus înființarea unei comisii care să verifice și să epureze cărțile considerate periculoase. Una din săli era destinată expozițiilor ALRUS, iar cinematograful „Gloria” era foarte activ, prezentând câte două-trei reprezentații pe zi în mod gratuit pentru a arăta monumentalele realizări ale popoarelor sovietice. Lozinca “Stalin și poporul rus, libertate ne-a adus” reprezenta baza politică a acelei perioade.” (Oproiu, p.89)
Text și fotografii: Iulia Ghercă
Facebook
Twitter
LinkedIn

articole relevante

articole recente