Trebuie să scrii cuvântul de introducere la apariția revistei, mi-au spus inițiatorii și prietenii distinși ce au primit să fie părtași cu munca la realizarea ei. Trebuie să-l scriu, căci funcțiunea de director ce mi s-a încredințat mă obligă! Trebuie să-l scriu, căci aprecierea făcută asupra modestelor mele posibilități îmi dă o mulțumire sufletească care mă îndeamnă! Optimismul meu ar trebui să mă poarte prin alte sfere în momentul în care sunt pregătit să scriu, dar grija că începutul nostru ar putea să sufere o critică aspră, mă reține în domeniul realităților. Câțiva tineri, cu vădite aplicațiuni către literatură, artă și știință, mi-au exprimat dorința lor de a avea o revistă locală îndrumătoare și pentru dezvoltarea sentimentelor și talentului prin: trecutul glorios al orașului Târgoviște, ce cândva „a domnit”; operile trecute la nemurire ale precursorilor; operile celor ce au trăit sau trăiesc în mijlocul nostru, inspirate din mărturiile trecutului glorios pe cari le vedem la tot pasul și peste cari, fără să știm, călcăm nepăsători de multe ori, dar pe cari asprimea vremurilor, în veacuri nu le-au putut clinti, de parcă pietrele și cărămizile s-au închegat în var dintr-o poruncă mistică de a nu se desface niciodată; operile inspirate de frumusețile dealurilor și munților noștri în adâncul cărora zac atâtea bogății, de artă națională creată de țărăncile pline de viață, cu obraji ca bujorii, la lumina palidă a opaițului în cântece melodioase, cu multe modulații și cu finaluri lungi…lungi…și pierdute, sau în veselia și chiotele furcăriilor; din datinele și zicalele înțelepte, din întreaga tradiție a poporului nostru. Simpli și ușori la vorbă, sinceri și entuziasmați, tinerii au reușit să-mi toarne în suflet din căldura simțirii lor, trezind în mine aceleași simțiri pe cari și eu, ca și ei, ca și alții, le-am avut altădată. Așadar, lucru hotărât! Apare „Târgoviștea” revistă pentru literatură, artă și știință. Monografia și folclorul vor constitui o preocupare de căpetenie. Careva mi-a spus: V-ați gândit dacă momentul este prielnic? Recunosc că „TÂRGOVIȘTEA” se naște în vremuri apăsătoare, în cari războiul ucigător de vieți, distrugător de opere, amenință să cuprindă întreaga omenire și că din această cauză nervii tuturor sunt încordați. Noi suntem însă de părere că trebuie să găsim calea să ne eliberăm de această încordare, căci numai așa vom scăpa nevătămați și ne vom putea urmări ocupațiile și preocupările cu calmul și atenția necesară.
„Să stăpânim durerea care pe om supune,
Să așteptăm în pace, al soartei ajutor;
Căci cine știe oare, și cine îmi va spune,
Ce o s’ aducă ziua și anul viitor?
Mâine, poimâine, poate, soarele fericirii
Se va arăta vesel, pe orizont senin:
Binele ades vine pe urmele mâhnirii
Și o zâmbire dulce dup’un amar suspin”
Fără să fac vreo promisiune pentru viitor, care, cu drept cuvânt, ar putea fi socotită ca laudă fără niciun temei sau drept reclamă, asigur pe prietenii și cititorii ce ne vor acorda sprijinul, că această revistă nu va urmări niciun scop comercial de pe urma căruia să se umple vreun buzunar. Orice sprijin va fi întrebuințat în mod exclusiv pentru o cât mai reușită și promptă apariție, iar la împlinirea fiecărui an de apariție vom da seama unei adunări publice despre întreaga administrație și activitate. Niciunul nu vom precupeți nimic, pentru ca să asigurăm revistei noastre o cât mai îndelungată viață. Toată străduința noastră și a celor ce se vor mai alătura, va fi ca „TÂRGOVIȘTEA” să fie primită cu egală plăcere și de cei maturi ca și de cei tineri, și de cei puțini ca și de cei mulți. Cu Dumnezeu înainte!
Grigore I. Constantinescu, avocat – Târgoviște
Pe 25 noiembrie 1939 apărea la Târgoviște revista culturală Târgoviștea, în paginile căreia publica acest cuvânt înainte Grigore Constantinescu, directorul publicației. Fost primar al Târgoviștei în anul 1941, avocatul Grigore Constantinescu nu a făcut obiectul prea multor cercetări istorice. Din „O Istorie Administrativă a Municipiului Târgoviște” semnată de prof. Mihai Oproiu și Corina Andrei aflăm și despre acest fost primar care a realizat importante lucrări în oraș, era un avocat onest, un lider care ar fi putut demonstra mai multe dacă vremurile l-ar fi ajutat. Primar în vreme de război – sub regim antonescian, Grigore Constantinescu uimește totuși prin faptul că era social-democrat. A fost președintele PSD Dâmbovița, partid înființat în județ în anul 1927. Organizația a avut o activitate intensă până spre finele anilor ’30 când a intrat într-un declin. Atunci și-a canalizat avocatul Grigore Constantinescu activitatea spre editarea unei reviste culturale. L-am regăsit prin intermediul acestei reviste Târgoviștea, în paginile căreia publicau articole nume precum: Jean G. Vasiliu, Vasile Blendea, Tanți Iliescu -Mihăilescu, Stelian Mircea Ionescu, Ion Calboreanu și alții.
Vom reda din paginile revistei acele articole care pot să aibă ecou și astăzi în rândul cititorilor. Am început, cum era firesc, cu acest cuvânt de introducere scris de Grigore Constantinescu, fiind în firescul vremurilor de atunci ca un om politic să fie, totodată, un bun scriitor și un om cu o vastă cultură. Toți cei din generația sa erau atașați de valorile cultural-istorice ale orașului, preocuparea pentru trecut fiind întâlnită la mulți din cei aflați la conducerea urbei sau a județului, situație impusă de necesitățile administrative ale unui oraș cu o istorie scrisă în ruinuri.
Adresăm și de această dată mulțumiri doamnei Catrinel Lăzărescu Tănase pentru fondul documentar pe care ni l-a pus la dispoziție.