Sub titlul “Agonia lui Ceaușescu , 17-25 decembrie 1989” săptămânalul “Foaia Noastră” publica în data de 5 ianuarie 1990 un bilanț al evenimentelor care se petrecuseră în România la finalul lunii decembrie și care au dus la căderea Regimului Comunist. Redăm conținutul acestui articol, la care adăugăm imagini cu decupaje din alte ziare care au scris despre acest subiect în perioada respectivă, spre aducere aminte. Eroii Revoluției, de necrologurile cărora erau ziarele pline, vor face obiectului unui alt colaj cu decupaje de ziar. Sursa acestor mărturii este Arhiva Arcanum.
“17 decembrie: Populaţia revoltată din Timişoara – unguri şi români deopotrivă — încearcă să oprească deportarea din oraş a pastorului reform at László Tőkés. Autorităţile recurg la violenţă. Protestul, care iniţiat a fost ştârnit de grija faţă de soarta pastorului se transformă într-o mişcare anticeauşistă, la care participă mii şi mii de cetăţeni. Securitatea trage în popor, ca dealtfel şi unele unităţi blindate, în urma căreia au murit cîteva sute de oameni de rînd.
18 decembrie: Armata înconjoară şi izolează Timisoara şi Aradul, alte unităţi fiind îndrumate spre celelalte oraşe mari din Ardeal, între timp N. Ceauşescu soseşte la Teheran într-o vizită oficială.
19 decembrie: într-o mare parte a României este instituită starea de necesitate. La Timişoara s-a introdus legea marţială ucigindu-se mai mulţi cetăţeni şi soldaţi.
20 decembrie : La Timişoara o Sută de mii de cetăţeni — printre care şi soldaţi, trecuţi de partea poporului — protestează împotriva dictaturii ceauşiste. Demonstraţii asemănătoare au loc şi în Arad, Cluj, Oradea, Braşov. Sibiu, Constanţa şi Buzău. Şi în Bucureşti unele unităţi ale forţelor armate sunt puse în stare de consemn. în seara aceleiaşi zile, N. Ceauşescu reîntors din Iran, ţine o cuvîntare transmisă de posturile de radio şi televiziune, în care evenimentele din Timişoara sunt apreciate ca „acţiuni teroriste şi huliganice” organizate şi declanşate „în strânsă legătură cu cercurile reacţionare, imperialiste, iredentiste. şoviniste şi cu serviciile de spionaj din diferite ţări străine”.
21 decembrie: Centrul de greutate al evenimentelor se transferă la Bucureşti. Aici se organizează un miting demonstrativ pentru sprijinirea lui Ceauşescu, însă Conducătorul este întrerupt în repetate rînduri de scandări cerînd libertate. Mulţimea iese pe străzi rupînd portretele lui Ceauşescu, călcînd cu picioarele pancartele şi tăind din tricolor stema de stat. Unele unităţi armate trag în popor cu blindate şi tunuri de apă. Securitatea organizează o serie de explozii în diferite părţi ale capitalei. Ciocnirile continuă şi seara, îţi timp ce se află tot mai multe ştiri că armata se opune Securităţii. în întreaga ţară este interzisă orice întrunire publică şi ieşire pe străzi! Continuă luptele în tot mai multe oraşe ale ţării, în timp ce la Timişoara controlul ajunge în mîinile răsculaţilor.
22 decembrie: Armata şi miliţia refuză supunerea oarbă şi trece de partea demonstranţilor. Protestanţii ocupă sediul Televiziunii şi Radiodifuziunii, precum şi alte obiective-cheie. Ceauşescu şi guvernul a fost răsturnat iar puterea este preluată de Frontul Salvării Naţionale. -Posturile de radio şi televiziune transmit în direct desfăşorarea evenimentelor, unde apar tot mai multe personalităţi anterior persecutate, cerînd lupta împotriva Securităţii. Vasile Milea, ministrul apărării — după ce n-a dat ordin ca armata să tragă în popor — este ucis, probabil de Securitate. Ceauşescu încearcă să se refugieze din ţară cu avionul (probabil în China). După ce aceasta nu reuşeşte face încă o încercare cu mai multe autoturisme, dar degeaba. Este prins împreună cu Elena. Este arestat şi Nicu Ceauşescu. La Bucureşti armata încearcă lichidarea totală a Securităţii. în mai multe oraşe ale ţării se desfăşoară lupte. La Bucureşti se înfiinţează Uniunea Democratică a Ungurilor din România sub preşedinţia lui Géza Domokos.
23 decembrie: Continuă luptele grave în Bucureşti şi celelalte oraşe mari. Generalul Militaru este numit în funcţia de ministru al apărării. Tot mai multe unităţi ale armatei şi ministerele trec de partea răsculaţilor.
24 decembrie: Securitatea începe un contraatac împotriva Televiziunii şi Radiodifuziunii, centrul oraşului devenind un focar adevărat. Lupte similare au loc şi în celelalte oraşe. Ion Iliescu, preşedintele Consiliului Frontului Salvării Naţionale a decretat încetarea focului pe întregul teritoriu al ţării. Ministerul de interne a fost pus sub supravegherea armatei.
25 decembrie: în Bucureşti şi celelalte oraşe nu încetează luptele. în seara aceleiaşi zile posturile de radio şi televiziune anunţă că a avut loc procesul lui Nicolae Ceauşescu şi Elena Ceauşescu în faţa tribunalului militar extraordinar. Capetele de acuzare au fost: 1. Genocid. Peste 60 de mii de victime; 2. Subminarea puterii de stat prin organizarea de acţiuni armate împotriva poporului şi a puterii de stat; 3. infracţiunea de distrugere a bunurilor obşteşti prin distrugerea şi avarierea unor clădiri, explozii în oraşe etc; 4. Subminarea economiei naţionale; 5. încercarea de a fugi din ţară pe baza unor fonduri de peste un miliard de dolari depuse la bănci străine. Pentru aceste crime grave săvîrşite împotriva poporului român şi a României inculpaţii Nicolae Ceauşescu şi Elena Ceauşescu au fost ■condamnaţi la moarte şi confiscarea averii. Sentinţa a rămas definitivă şi a fost executată.”
