TÂRGOVIȘTEA DE LA 1900, PERSONALITĂȚI UITATE – DOCTORUL DIMITRIE IOVITZ (1845-1901)

RESTITUTIO MEMORIAE – DOCTORUL DIMITRIE IOVITZ

O dare de seamă din anul 1893, aflată în Arhivele Județene de Stat Dâmbovița a fost documentul care mi-a atras pentru prima dată atenția asupra unei personalități căreia posteritatea nu i-a păstrat amintirea, cel puțin nu până în zilele noastre. Foarte puține date apar în dreptul numelui său înscris în cel mai cuprinzător volum dedicat primarilor orașului Târgoviște¹, însă modul în care redactase darea de seamă din perioada fparte scurtă în care a condus destinele acestui oraș m-a făcut să-i acord o atenție aparte și iată că surprizele nu au întârziat prea mult. Vă invit în cele ce urmează să ne aplecăm atenția asupra personalității doctorului Dimitrie Iovitz, născut în anul 1845, la Drobeta Turnu Severin și trecut la cele veșnice în anul 1901, la numai 56 de ani, la Nisa, Franța. A fost primar al orașului Târgoviște între 12 ianuarie 1882 și 2 februarie 1883, însă a fost legat vreme de 30 de ani de acest oraș și de județul Dâmbovița în calitate de medic, deputat și senator în Parlamentul României, fiind o personalitate a vieții culturale și politice târgoviștene, dar și o voce importantă la nivel național.

Beneficiind de o pregătire solidă, absolvent a Facultății de Medicină din București, studii completate cu altele urmate la Paris, Dimitrie Iovitz s-a reîntors în țară și s-a stabilit la Târgoviște, ca medic primar al Spitalului Județean din acest oraș, spitalul numit la inițiativa dr. Iovitz Județean, fiind construit între 1886-1899. Dr. Iovitz a fost medic aici vreme de trei decenii, până la ieșirea sa la pensie din anul 1899. În Războiul de Independență a fost unul dintre medicii care au însoțit armata română pe câmpurile de luptă, fapt care i-a atras și o boală de cord. A fost decorat cu diferite ordine înalte, având gradul de medic colonel în rezervă.

În calitate de primar a făcut demersuri pentru aducerea „drumului de fier” la Târgoviște, pentru extinderea Arsenalului Armatei, pentru amenajarea Cimitirului Central și pentru construirea unui nou local de școală, Școala de băieți numărul 2. De la Tribuna Parlamentului a pledat pentru restaurarea Mitropoliei de la Târgoviște, pentru legea sanitară și pentru asigurarea unei pregătiri înalte a medicilor militari. În 1887, îl găsim șeful primei ambulanțe sanitare rurale din județul Dâmbovița.

„Ambulanța sanitară rurală din județul Dâmbovița a început să funcționeze de la 2 iunie și s-a instalat în comuna Mătăsaru, pe șoseaua vecinală Mătăsaru Mogoșoaia, la o egală distanță între doua plăși din cele mai populate, Cobia și Bolintin. Șeful ambulanței este d. dr. Iovitz. Țăranii din prima zi a chiar au venit în numer foarte mare să ceară ajutorul medical. Majoritatea coșurilor presentate au fost: pelagrosi, anemie și reumatism.” ²

În 1888 renunța la locul de la Colegiul I de Târgoviște în favoarea lui Matei Corbescu.

În 1890 era contracandidatul lui Constantin Nicolaescu pentru a candida la funcția de primar din partea Partidului Național Liberal.

„Mare ceartă între liberalii din Tergovişte. Doi candidaţi sunt pentru primărie, d. dr. Iovitz şi avocatul Nicolaescu. Nici unu nici altu nu nu vrea să cedeze.”

În 1896 a fost implicat într-un scandal legat de exploatarea unor puțuri de apă iodată în comuna Vulcana. Iată ce răspuns a publicat atunci în articolul intitulat “Apele cloro-sodice de la Vulcana”.

“Aceste surse, descoperite în anul 1879, au fost analizate și aprobate de consiliul medical superior. În baza acestei autorizațiuni funcționează de peste 45 ani, sub formă de băi, producănd resultate foarte satisfăcătoare asupra diferitelor boli cronice. Proprietari ai terenurilor pe care se află puțurile sunt mai mulți, între cari am și eu și d-l C. Nicolaescu câte o mică parte. Până la anul 1894 aceste ape se exploatau în regie, de atunci s-au închiriat d-lui Eduard Seyman cu contract în regulă. Terenurile pe care se află puțurile cu apă iodată fiind alături cu moșia Statului, pe aceasta d. T. Vasilescu a luat o concesiune pentru exploatare de păcură. Acum 2 ani, săpând un puț, în loc de petrol a ieșit apă. D. medic al județului trimițănd probe în laboratorul d-lui dr. chimist Bernard, unde făcându-i-se o analiză sumară, constată că apa are caracterele apelor iodurate, însă mult mai diluate ca cele vechi, rămânănd a se face noi lucrări asupra lor și chiar la fața locului. Anul acesta eu, fiind numit ca medic diriginte al acestor băi și văzănd că puțul d-lui T. Vasilescu începe a da ape pentru băi, am întrebat pe d.director general al serviciului sanitar cu raportul No. 86 din 3 iulie dacă aceste ape sunt bune și pot permite întrebuințarea lor pentru băi. D. director cu telegrama No. 44578 dă ordin a nu se permite întrebuințarea acestor ape, neavând îndeplinite condițiunile regulamentului și nefiind aprobate de consiliul medical superior. Ulterior, cu ordinul No. 44954,îmi cere mai multe explicațiuni asupra acestui caz, la care cu raportul No. 90 din 43 iulie răspund asupra punctelor cerute și opiniei că «s-ar putea întrebuința în băi amestecate cu apele vechi». Lucrul a stat acelea și mai pe urmă de director general cu ordinul telegrafic permite excepțional pentru anul acesta întrebuințarea acestor ape.Noi, proprietari, nu avem nici un amestec în exploatarea apelor, fiind arendate. D-l V. Dumitrescu, prefectul județului, nu are nici o părticică in aceste terenuri și nici un interes de tovărășie. Astfel fiind lucrurile, unde văd pricepuții redactori ai Timpului ,banda de exploatare și isprăvile colectiviste»? Dacă nu sunt rău informați și nu vor recunoaște adevărul, atunci vom ști că avem a face cu o bandă de calomniatori care merită disprețul oamenilor de treabă. Dr. Iovitz.”³ 

Cu adevărat „om de treabă” trebuie să fi fost doctorul Iovitz, fiindcă altfel nu s-ar fi scris un asemenea elogiu la moartea lui, precum cel publicat despre FUNERALIILE DOCTORULUI IOVITZ. Moartea l-a susprins la Nisa, unde a mers să se trateze de o boală de plămâni. Trupul neînsuflețit a fost repatriat și dus la Drobeta Turnu Severin, locul nașterii sale, unde a avut loc înmormântarea cu participarea unor personalități de nivel național și local, alături de o delegație însemnată din județul Dâmbovița.

„Miercuri a avut loc înhumarea rămăşiţelor pămînteşti ale mult regretatului doctor Dimitrie lovitz, la cimitirul din oraşul Turnu-Severin. Cortegiul funebru a plecat de la biserica Grecescu, a parcurs stradele principale până la cimitirul oraşului. Defunctul având gradul de medic colonel în reservă, şi fiind decorat cu diferite ordine înalte, onorurile militare aü fost date de un batalion din reg. 17 Mehedinţi cu drapel şi musică, comandat de d. căpitan Băileanu şi de un escadron din reg. 1 călăraşi, comandat de d. căpitan Brătianu, iar comandant al paradei a fost d. maior Mingarelli. Panglicele au fost ţinute de d-nii sub-Iocotenenţi Aricescu, Rogobete, Aleman şi Mihăescu, iar perna cu decoraţii era purtată de către d. sublocot. Tutunaru, având ca gardă pe d-nul locot. Petrescu şi sub-locot. Plopşoreanu. Cortegiul era urmat din tot ce Severinul are mai de elită şi de un public foarte numeros. Carul mortuar purta mai multe coroane ; pe sicriu erau aşezate coroane de flori naturale, trimise de către prietenii din Nisa, printre care şi mai mulţi francezi. Carul mortuar era precedat de un alt car încărcat cu coroane. Din partea oraşului Tergovişte şi judeţului Dîmboviţa a fost trimisă la Severin o delegaţiune compusă din d-nii Nicolae Bruneanu, inginerul şef al judeţului, Mihalache Câmpeanu, proprietar şi mare industriaş ; Scarlat Mihăescu, proprietar şi mare comerciant, etc. . La cimitir s-a ţinut un elogios discurs de către d. Scarlat Mihăescu, prin care s-a arătat meritele şi activitatea distinsului bărbat. (…).

Dr. Dimitrie lovitz, înzestrat de o bunătate de inimă şi de o amabilitate rară, a ştiut să-şi atragă foarte multe simpatii, şi să se înconjoare de numeroşi amici. Ca doctor, medic distins şi pe lângă competinţă, era de o activitate rară, aducând mari servicii atât orăşenilor Târgovişteni, cât şi întregului judeţ Dîmboviţa. Ca cetăţean, era bărbat de multă valoare, caracter exemplar şi patriot desinteresat. Dr. lovitz a jucat un însemnat rol politic în partidul liberal din judeţul Dîmboviţa, a fost ales primar al oraşului Târgoviştea, unde a dat dovezi de o activitate neobosită şi foarte corectă ; a luat parte în mai multe legislaturi ca deputat şi senator. D-na lovitz a primit un însemnat număr de telegrame de condoleanţă, atât la Nisa, cât şi la Severin”. Voinţa Naţională, ianuarie-martie 1901.