În anul 1982, pe când eram director al Muzeului Județean de Istorie Dâmbovița, am primit o vizită care m-a impresionat foarte mult. Bătrânul avocat Jean Florescu venise să aducă la muzeu două tablouri mari, se cărase cu ele tocmai de la București. Când le-a desfăcut am văzut că erau două fotografii înrămate, care ilustrau același eveniment, în centru se afla figura impozantă a lui Constantin I. Nicolaescu, președinte al Senatului în ziua depunerii jurământului de rege de către Mihai I. A doua zi, Securitatea a venit să întrebe ce donație a făcut Jean Florescu, am explicat că sunt fotografii cu valoare istorică deosebită, fără să le spun că regele apărea în ele. Tot Jean Florescu, fost secretar al lui Constantin Dimitriu, donase și o serie de alte documente și fotografii despre care vom relata în continuare.
Cine a fost Constantin I. Nicolaescu și de ce este important să fie cunoscută astăzi personalitatea sa? Propun ca Liceul „Voievodul Mircea” să poarte numele Constantin I. Nicolaescu, fiindcă el a donat terenul de pe Bulevardul Carol I pe care s-a construit mai târziu școala, fiind chiar unul dintre primii donatori ai orașului.
Fondul de documente al familiei Ion C. Nicolaescu
Colecțiile de istorie ale Complexului Național Muzeal “Curtea Domnească” cuprind și fondul de documente al familiei Ion C. Nicolaescu, familie de târgovișteni ce a dat trei generații de juriști, care au ocupat funcții administrativ-politice în conducerea județului Dâmbovița și a orașului nostru. A doua generație a acestei familii, Constantin Nicolaescu, născut la 23 februarie 1861, fiu legitim al lui Ion și Zoe Nicolaescu, a ocupat poziții importante în serviciul orașului Târgoviște și al statului, fapte ilustrate, printre altele, de amintitul fond.
Constantin Nicolaescu și-a făcut studiile liceale la colegiul “Sf. Sava” din București, pe care l-a absolvit cu premiul I, fiind secondat de Virgil Arion, mare profesor universitar și de Oscar Niculescu, viitor președinte al Curții de Casație. În anul 1942, cu ocazia împlinirii vârstei de 70 de ani, are loc revederea cu foștii colegi de la liceul Sf. Sava. Cu acest prilej, cunoscutul publicist Mi. Mora a scris un articol în ziarul de mare tiraj “Universul”, în care se arată că, la vârsta adolescenței, Constantin Nicolaescu, compunea poezii destul de reușite și că printre colegii săi s-au aflat Take Ionescu, Barbu Ștefănescu Delavrancea, Ștefan Mihăileanu, generalul Cantea, mareșalul Prezan, C. I. Nottara.
În 1892, a fost ales ca deputat liberal la Colegiul II (al alegătorilor cu situații modeste), făcând parte din opoziție, majoritatea parlamentară aparținând conservatorilor. De la început s-a aliat în aripa stângă a Frontului Național Liberal, manifestându-și această atitudine în 1896, prin semnarea cunoscutului amendament la mesajul tronului, prin care se cerea introducerea votului universal și colegiul unic. Amendamentul a fost prezentat de V. G. Morțun, deputat socialist de Roman, care era “elementul socialist cel mai activ în acțiunea partidului pentru câștigarea votului universal”.
Toată viața a fost sprijinitorul lui Panait Moșoiu, cunoscutul publicist, fiind abonat permanent al revistei “Idei”. A scris numeroase articole în Voința Națională, iar în 1927, a scris în revista “Democația” unul din cele mai mișcătoare articole privind atitudinea lui Ionel I.C Brătianu în timpul Revoluției din 1907.
Pentru ilustrarea acestei bogate activități depuse de Constantin Nicolaescu, vom reda în continuare regestrul acestor scrisori, documente și fotografii aflate în colecțiile muzeului nostru (Complexul Național Muzeal „Curtea Domnească” Târgoviște, colecția de istorie modernă și contemporană, Fondul Constantin I. Nicolaescu).
1. Plicul și scrisoarea de familie, în original, adresată soției, cu data de 6 aprilie 1893, unde se dau în vileag unele scene petrecute la Camera Deputaților cu ocazia dezbaterilor privind legea maximului taxelor comunale, propuse de către Partidul Conservator. Probabil că a fost vorba de taxele comunale (accize), taxe asupra băuturilor și consumațiilor.
2. O scrisoare a lui Constantin I. Nicolaescu, adresată fiului, purtând data de 13 iulie 1913, pe când se afla ca sublocotenent de rezervă, cu regimentul de artilerie în campania din Bulgaria în 1913. În scrisoare, Constantin I. Nicolaescu îi dă informații, printre altele, și despre deschiderea Conferinței păcii de la București, cu data de 17 iulie 1913, sub președinția lui Titu Maiorescu și în prezența lui Venizelas (Grecia) și Pasici (Iugoslavia).
3. Scrisoarea ministrului Instrucțiunii Publice Spiru Haret, aflat la Valea Călugărească din județul Prahova, cu data de 28 iulie 1908, prin care îl felicită pe Constantin Nicolaescu pentru funcția de director general al Casei Rurale.
4.Monitorul Oficial Nr. 3 din 25 august 1927, care atestă că domnul C. Nicolaescu a foat ales președinte al Senatului, iar alți doi senatori dâmbovițeni, Constantin Dimitriu, ministrul Comunicațiilor, în secțiunea IV a Senatului și senatorul Polizu Dragomirescu în secțiunea a III-a.
5.Monitorul Oficial numărul 3 din 25 august 1927, care cuprinde comunicatul privind moartea regelui Ferdinand, la 20 iulie 1927; proclamația guvernului condus de Ionel Brătianu, în care figura și un târgoviștean, anume Constantin D. Dimitriu, ministrul Comunicațiilor, către țară, privind decesul primului regele al României întregite, regele Ferdinand; jurnalul Consiliului de Miniștri din 20 iulie 1927, prin care se invită Corpurile legiuitoare de a se întruni în ziua de 20 iulie, pentru depunerea jurământului de către membrii Regenței, numiți de către regele Ferdinand pe când era în viață și primiți de către Reprezentanța Națională prin legea din 4 ianuarie 1926; decretul de convocare a corpurilor legiuitoare; ședința Adunărilor legiuitoare întrunite, pentru primirea jurământului Înalților Regenți: Principele Nicolae, I. P. S.S. Dr. Miron Cristea Patriarh al României și Gheorghe Buzdugan, Primul -Președinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Jurământul a fost depus de regele Mihai I în fața I.P.S.S. Pimen, mitropolitul Moldovei și Sucevei. Ședința Adunărilor legiuitoare ocazionată de depunerea jurământului a fost prezidată de către Constantin I. Nicolaescu. Buletinul mai conține -Înaltul ordin de zi – precum și Proclamația Înaltei Regențe.
6.Fotografie realizată cu ocazia inaugurării Școlii de agricultură de la Nucet, în anul 1925, în prezența Ministrului Agriculturii, Alexandru Constantinescu, de față fiind și C. D. Dimitriu, ambii senatori.
7.Fotografie din 1927 la Constanța, cu ocazia sărbătoririi a 50 de ani de la alipirea Dobrogei la patria mamă. În fotografei apar președintele Senatului, Cosntantin Nicolaescu și mareșalul Averescu (reproducere, originalul aparține lui Const. Andreescu Colanu).
8. O fotografie din 1927 înfățișând pe Atanasie Simu, citindu-și actul prin care dona statului muzeul care îi purta numele. Înapoia donatorului se află soția acestuia. De față, Ionel I. Brătianu – prim ministru, în prim plan, care nu peste multă vreme a și decedat. Înapoia primului – ministru se află Constantin Nicolaescu, președintele Senatului, iar în drepta sa ION Inculeț, ministru de interne (reproducere – originalul aparține avocatului Ion Florescu).
9.Fotografie din 1927, cu Constantin Nicolaescu, președintele Senatului, având în stânga pe Nicolae Săveanu, președintele Camerei Deputaților și înapoia lor pe baronul Stârcea, mareșalul palatului (reproducere – originalul aparține avocatului Ion Florescu).
10. Două fotografii înrămate, privind solemnitatea depunerii jurământului de către Înalții Regenți în prezența regelui Mihai I, a reginei mame Elena. A primului ministru Ionel I. C. Brătianu, președintele Corpurilor Legiuitoare, Constantin Nicolaescu, înfățișat susținându-și discursul ocazional.
11. Fotografie cu o scenă a Înmormântării Regelui Ferdinand I. În prim plan, din stânga, purtând o panglică a catafalcului, se află Constantin Nicolaescu și înapoia lui, purtând a doua panglică este Ionel I. C. Brătianu, prim-ministru, iar în partea cealaltă Regentul Gheorghe Buzdugan.
12. Fotografie din 1927 înfățișând pe Constantin Nicolaescu ducând panglica catafalcului pe care se afla corpul neînsuflețit al primului ministrul Ionel I. C. Brătianu, decedat la câteva luni după regele Ferdinand I. Înapoia lui Constantin Nicolaescu cu o a doua panglică se afla Ion Gh. Duca, care a deventi prim-ministru în noiembrie 1933 și a fost asasinat la Sinaia de legionari. În planul II, cu capul descoperit și fular alb, este viitorul prim-ministru Gheorghe Tătărescu.
13. Fotografie (reproducere, originalul aparține avocatului Ion Florescu) înfățișând pe Vintilă Brătianu, prim-ministru, primind condoleanțe de la gneralul Măldărăscu, pentru Ionel Brătianu, care decedase. În dreapta primului-ministru, generalul Paul Angelescu, ministru de Război, în stânga acestuia, Dr. Angelescu, ministrul Instrucțiunilor Publice, apoi mareșașul Averescu, și președintele Senatului, Constantin I. Nicolaescu. În planul II miniștrii Richard Franasovici, Ion Inculeț, Ion Nistor, M. Săveanu, președintele Camerei Deputaților și Gheorghe Tătărăscu cu joben și fular alb.
14. Fotografie la Senat, în față, al 3-lea din stânga cu joben, haină cu guler de blană este Constabntin Nicolaescu, apoi Tony Iliescu, vice-președintele Senatului, mareșalul Prezan, mitropolitul Pimen, alți senatori.
15. Fotografie (reproducere; original aflat în posesia avocatului Ion Florescu), privind sărbătorirea zilei de 10 mai 1901, la Târgoviște, din care se desprind câteva figuri locale. În față, general Borănescu, comandantul Diviziei iii infanterie cu sediul la Târgoviște. În dreapta generalului Borănescu se află prefectul județului, Constantin I. Nicolaescu. În față, în stânga generalului Borănescu îl regăsim pe Lazăr Petrescu, personalitate de seamă a orașului, fost primar în anii 1897 și 1907. În prim plan dreapta – cu gambetă și baston, cu haină închisă la un nasture este Petrică Petrescu, senator, comerciant, fost primar al orașului. Tot în prim plan dreapta, între cei doi militari, cu jobern, este Fănică Brătescu, fratele scriitorului Brătescu Voinești, funcționar administrativ la Prefectură. Tot în prim plan dreapta, cu gambetă și barbă mare albă, se îndreaptă spre ieșire Iancu Nicolaescu, după ce-și văzuse feciorul, pe Constantin Nicolaescu. Lângă Constantin Nicolaescu, în stânga, față, Constantin D. Dimitriu, deputat, mai târziu ministru și președintele Senatului. Tot în față, stânga, al doilea după Constantin Dimitriu este Bițu Atanasiu, deputat, iar lângă el se află dr. Vasile Petrescu, fiul lui Lazăr Petrescu. Dr. Vasile Petrescu a fost primarul orașului între anii 1913-1916 și în timpul mandatului său s-a început canalizarea orașului. În stânga, dr. Vasile petresc, în uniformă de roșiori, pantaloni albi, poziția de drepți, apoi inginerul Alexandru Baranga, ofițer în rezervă, îmbrăcat în uniformă cu ocazia acestei sărbători. Ultimul din stânga, în față, cu un evantai în mână și gambetă, între două doamne, este Mihalache Câmpeanu. Înapoia doctorului Vasile Petrescu se află Tudorache Andronescu, din vechea familie târgovișteană a Androneștilor, pe atunci ajutor de primar al orașului. Înapoia senatorului Petrică Petrescu, cu joben și mustață, se află Costică Alexandrescu, revizor școlar, autor al unui manual de geografie al județului. Locul paradei a fost Bulevardul Gării, pe stânga în direcția de mers dinspre gară, între Piața Mitropoliei și Piața Statuii lui Heliade Rădulescu.
Date biografice
“Constantin I. Nicolaescu s-a născut la Târgoviște în anul 1861, fiul lui Iancu Nicolaescu (1835-1904) despre care tradiția orală spunea că „ar fi fost născut dintr-o legătură a mamei cu poetul Grigore Alexandrescu”. Iancu Nicolaescu a fost la rându-i un personaj politic important, de profesie avocat a deținut funcții de deputat, consilier comunal și județean, primar al orașului și prefect (1885-1888), fiind cel dintâi dintre localnici care a deținut această poziție.
Constantin I. Nicolaescu a continuat tradiția familiei devenind avocat, profesor, publicist, director, lider de partid, președinte al Senatului. A absolvit Colegiul ”Sfântul Sava” din București, unde a fost coleg cu personalități ale vremii precum: Take Ionescu, Barbu Delavrancea , C. I. Nottara. Licențiat în drept al Universității din București, a revenit la Târgoviște pentru a lucra ca profesor la Gimnaziul Ienăchiță Văcărescu și pentru a practica avocatura. S-a remarcat ca om politic, ajungând lider al organizației județene a Partidului Național Liberal și membru în conducerea centrală. A deținut funcții importante: prefect în anii 1897-1899 și 1901, secretar general la Ministerul de Interne (1902-1904, 1907-1908), director al Casei Rurale (1908), vicepreședinte al Comitetului Agrar (1920), senator (1914, 1922-196), deputat în anii 1892 și 1933-1937, președinte al Senatului în 1926 și 1928, președinte al Adunării Naționale care în 1926 l-a proclamat pe principele Mihai ca rege al României. Ca parlamentar a avut inițiative lăudabile, solicitând introducerea votului universal și colegiul unic (a semnat în acest sens amendamentul la Mesajul Tronului în 1895), adoptarea legislației agricole, etc. În funcțiile deținute s-a implicat pentru a sprijini și moderniza dezvoltarea orașului Târgoviște și a județului. Ca director al Casei Rurale a contribuit la elaborarea legislației privind reforma agrară. A colaborat la diverse gazete locale și centrale precum „Voința Națională”, „Democrația”, ș.a. C. I. Nicolaescu a rămas un nume emblematic pentru scena politică din Dâmbovița și din țară. Pentru meritele sale a primit Ordinul Coroana României în grad de Mare Cruce. ” (Georgeta Toma în Enciclopedia Orașului Târgoviște).
În conștiința contemporanilor Constantin Nicolaescu a rămas ca o mare personalitate a orașului. Iată un articol scris la moartea sa, în anul 1945.
A murit Constantin Nicolaescu
A murit un om. Cuvântul îl folosim aici la superlativ; a murit modest, așa cum a și trăit, așa cum numai cei aleși știu s-o facă. Cultura lui, noblețea de suflet, distincția și cinstea l-au onorat cu același preț cu care el purta Ordinul de Mare Cruce al “Coroanei României”. A dăruit un neegalat prestigiu tuturor locurilor ocupate: prefect, fără să primească salariu, deputat, senator, secretar general la Ministerul de Interne, director la Casa Rurală, președinte al Senatului și președinte al Adunării Naționale în anul 1926, când a fost proclamat Rege, Măria sa Mihai I.
În tinerețe, împreună cu poetul Al. Vlahuță, a fost profesor la Liceul ” Enăchiță Văcărescu”, pe atunci gimnaziu. A făcut -cum era și firesc- parte din gruparea generoasă a epocii, care lupta pentru democratizarea țării.
Constantin I. Nicolaescu a fost multă vreme șeful organizației județene a Partidului Național Liberal și un vrednic colaborator al lui Ionel Brătianu. De asemeni, a cinstit Baroul local.
În fața rămășițelor pământești, a familiei îndurerate și a prietenilor adunați la Catedrala Mitropolia, unde a fost prohodit, au rostit calde cuvinte de omagiu: preotul C. Andreescu-Colanu, avocatul Gonzalv Ionescu, decanul Baroului, avocatul Iulian Grigorescu și domnul Dem. Teodorescu-Titu. (Ancheta, an XII, nr. 203, 15 iunie 1945).
A consemnat, prof. univ. dr. Mihai Oproiu
Referințe bibliografice:
Mihai Oproiu, Marian Curculescu, Școala târgovișteană din secolul al XVIII-lea până la 1948, Editura Transversal, Târgoviște, 2018.
Mihaela Oproiu, Mihai Oproiu, Spicuiri din prea interbelică dâmbovițeană, Editura Transversal, Târgoviște 2007.
Georgeta Toma, Mihai Oproiu, Corina Voiculescu, Partide politice dâmbovițene: Liberalii, Editura Transversal. Târgoviște 2007.
Mihai Oproiu, Corina Andrei, Târgoviște. Evoluția administrativă a municipiului între secolul al XV-lea și 1947, Editura Zven. Târgoviște, 2019.
Enciclopedia orașului Târgoviște.
Casa familiei Nicolaescu din Târgoviște, de pe strada Justiției, nr. 12.
CATRINEL LĂZĂRESCU – TĂNASE, AMINTIRI DESPRE FAMILIA NICOLAESCU
