CUM IGNORĂ AUTORITĂȚILE PUBLICE LOCALE ATRIBUȚIILE CARE LE REVIN PRIN LEGE, ÎN PROTEJAREA PATRIMONIULUI CULTURAL! STUDIU DE CAZ – TÂRGOVIȘTE

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn

Deși în comparație cu celelalte instituții și organisme cu atribuții în protejarea patrimoniului autoritățile publice locale au un număr redus de sarcini, nerespectarea lor contribuie semnificativ la degradarea, distrugerea și dispariția, în timp, a unor monumente istorice. Vom analiza, în cele ce urmează, principalele responsabilități ale autorităților publice locale în domeniul protejării patrimoniului cultural imobil. Vom vedea modul în care acestea sunt aplicate într-un oraș precum Târgoviște, iar în final ce soluții pot fi găsite pentru responsabilizarea autorităților publice locale, indiferent că vorbim despre consiliu local sau județean, președinte de consiliu județean sau primar, acesta din urmă fiind direct vizat de îndatoriri specifice în domeniul protejării patrimoniului cultural.

Atribuții referitoare la organizarea și furnizarea de servicii de cultură cât și referitoare la conservarea, restaurarea și punerea în valoare a monumentelor istorice și de arhitectură, precum și a parcurilor, grădinilor publice și rezervațiilor naturale sunt prevăzute inclusiv în Legea administrației publice locale nr. 215/2001, atât pentru consiliul local (art. 36, alin. 6, lit. a, pct.4, 10) cât și pentru consiliul județean ( alin.1, lit. 2, pct.10).

Legea nr. 422/18.07.2001 privind protejarea monumentelor istorice stabilește atribuții specifice pentru autoritățile administrației publice locale, așa cum sunt redate în art. 45, pe scurt, cooperează cu organismele de specialitate și cu instituțiile publice cu responsabilități în domeniul protejării monumentelor istorice, asigurând punerea în aplicare a deciziilor lor (alin.1, lit.a), cooperează cu ceilalți proprietari de monumente istorice (lit. c) și asigură protejarea monumentelor istorice clasate, fie că se află în domeniul public sau privat, inclusiv a celor abandonate sau aflate în litigiu, alocând resurse financiare cu acest scop (lit.b);

Deși se pot afla inclusiv în patrimoniul privat, legislația obligă autoritățile publice locale să participe la finanțarea lucrărilor de protejare a monumentelor istorice, alocând sursele financiare necesare din bugetele pe care le administrează. (lit.e).

Legea specifică foarte clar faptul că autoritățile publice locale iau măsurile tehnice și administrative necesare în vederea prevenirii degradării monumentelor istorice; (h)

De asemenea, pentru protejarea monumentelor istorice de pe raza de competență, consiliile locale au următoarele atribuții detaliate în art. 46: colaborează cu direcția pentru cultură, culte și patrimoniu cultural național județeană (alin.1, lit.a) , asigură elaborarea documentațiilor pentru delimitarea zonelor de protecție în PUG, PUZ (b) , asigură fonduri pentru elaborarea documentațiilor de urbanism în cazul monumentelor nou clasate. (c)

Tot consiliilor locale le revine sarcina să elaboreze documentații de urbanism pentru zonele de protecție a monumentelor istorice și pentru zonele construite protejate (d), elaborează sau, după caz, aprobă programe ori măsuri administrative, bugetare sau fiscale speciale de prevenire a degradării monumentelor istorice și a zonelor protejate; (e), ori pot cere interzicerea circulației vehiculelor grele în zona de protecție a monumentelor istorice. (f).

Atribuțiile primarului, în ceea ce privește protejarea monumentelor istorice, așa cum sunt ele redate în articolul 47: verifică avizele de specialitate în domeniul monumentelor istorice , verifică respectarea dispozițiilor din Obligația de folosință a monumentului istoric (a) , dispune eliberarea cu prioritate a documentației care se referă la intervenții asupra monumentelor istorice (b), dispune oprirea oricăror lucrări de construire sau desființare în situația descoperirii de vestigii arheologice, hotărăște și, după caz, organizează paza acestora și anunță în cel mai scurt timp direcția pentru cultură, culte și patrimoniul cultural național județeană, respectiv a municipiului București; (c)

Prin lege, tot primarului îi revine sarcina de a asigura aplicarea însemnelor distinctive și a siglelor de monumente istorice, având chiar obligația de a controla întreținerea lor de către proprietar. (d)

Primarul asigură paza și protecția monumentelor istorice aflate în domeniul public și privat al statului și al unităților administrativ-teritoriale, precum și ale monumentelor istorice abandonate sau aflate în litigiu.

Consiliile județene au, la rândul lor, următoarele obligații, redate în conținutul articolului 48:

-cooperează cu direcția pentru cultură, culte și patrimoniul cultural național județeană, respectiv a municipiului București, comunicând informațiile referitoare la monumentele istorice, sprijină și îndrumă activitatea consiliilor locale ale comunelor sau ale orașelor, care nu au organizate servicii în domeniu sau posturi specializate în aparatul propriu pentru protejarea monumentelor istorice înscrise în Lista monumentelor istorice din grupa B și aflate pe teritoriul administrativ al acestora;

Obligații prevăzute în vederea finanțării:

Autoritățile administrației publice locale sunt obligate să prevadă în bugetele proprii, fondurile necesare în vederea protejării monumentelor istorice aflate în proprietatea publică sau privată a unităților administrativ-teritoriale. (art. 50, alin. 1) din Titlul V – Finanțarea protejării monumentelor istorice.

SCURT ISTORIC AL ORAȘULUI TÂRGOVIȘTE DIN PERSPECTIVA PATRIMONIULUI CULTURAL

Cea mai veche atestare medievală a orașului Târgoviște este din anul 1396, în scrierile călătorului bavarez Johann Schiltberger care precizează că a trecut prin Țara Românească și prin cele două capitale ale sale, Agrich (Curtea de Argeș) și Turcoich (Târgoviște). Apare, așadar menționat orașul cu statutul de capitală domnească. A fost, într-adevăr, reședință domnească vreme de aproximativ trei sute de ani, începând cu domnia lui Mircea cel Bătrân (1386-1418) și terminând cu cea a lui Constantin Brâncoveanu (1688 – 1714). Domnia voievozilor valahi fiind una itinerantă, Târgoviște a împărțit rolul de capitală mai întâi cu orașul Curtea de Argeș, apoi cu București. După domnia lui Constantin Brâncoveanu, finalizată cu executarea lui la Constantinopol împreună cu cei trei fii ai săi, orașul trece printr-o perioadă de decădere.

COD LMI: DB-II-m-A-17214, Poarta Dealu – Vânătorilor municipiul TÂRGOVIŞTE, Aleea Coconilor, între Curtea Domnească la N şi Casa Coconilor la S, 1645, ref. 1821

Abia la finele secolului al XIX-lea, în contextul redeșteptării naționale și a epocii romantismului, ajung în atenția autorităților clădirile medievale ale orașului, lăsate în paragină, Curtea Domnească fiindruinată și părăsită, bisericile neîngrijite de când cu secularizarea averilor mănăstirești, Mitropolia grav afectată de evenimentele de la 1821, când eteriștii au luat plumbul de pe biserici. Mănăstirea Dealu și Curtea Domnească îi impresionează pe poeții și oamenii de cultură ai epocii care dedică celor două monumente adevărate ode. Acest fapt a ajutat la creșterea vizibilității monumentelor la nivel național și la demararea primelor restaurări în fosta capitală, mai întâi la Mănăstirea Dealu, pe vremea voievodului Gheorghe Bibescu (1843-1848), apoi la Mitropolie, în vremea regelui Carol I, chiar dacă proiectul restaurator realizat de arhitectul Lecomte de Nouy a fost, mai degrabă, un dezastru. 

COD LMI: DB-II-m-A-17283.04, Ruine chilii, municipiul TÂRGOVIŞTE, Piaţa Mihai Viteazul 2, 1518-1520,  în curs de “restaurare”

În Lista Monumentelor Istorice din anul 1903 Târgoviște figura cu un număr de 5 monumente: Biserica Stelea, Biserica Domnească, Chindia, ruinele palatului și pivnițele, Mitropolia și Mănăstirea Dealului. În perioada cuprinsă între sfârșitul secolului al XIX-lea și deceniul al treilea al secolului XX, Târgoviștea se îmbogățește cu un fond arhitectural de inspirație occidentală, odată cu așezarea aici a unei însemnate comunități de italieni, cei mai mulți dintre ei meșteri zidari, pietrari, arhitecți, pictori, de pe urma cărora au rămas edificiile unor instituții publice precum Primăria și Palatul de Justiție (acesta din urmă fiind actualmente Muzeul de Artă), dar și o serie de clădiri de locuit ale căror planuri fuseseră concepute de arhitecți precum Romano de Simon, Baltasare Vignosa Giovanni, Francesco Venchiarutti și alții. Erau încă noi aceste edificii ale italienilor, astfel că în inventarul întocmit în anul 1955, raionul Târgoviște figura cu 21 de monumente. Pe lângă cele menționate anterior erau adăugate bisericile : Sfinții Arh. Mihail și Gavril, Sfinții Atanasie și Chiril, Biserica Sf. Dumitru și Adormirea Maicii Domnului, Sf. Gheorghe, Sfinții Împărați Constantin și Elena, Biserica Albă (Biserica Intrarea în Biserică, Biserica judecioasă), ruinele bisericii Sf. Ionică, Biserica Izvorul Tămăduirii (Oborul vechi), Biserica Adromirea Maicii Domnului (Crețulescu), Biserica Sf. Nicolae (Andronești), Sf. Nicolae (Geartoglu), Sf. Nicolae (Simuleasa), Sf. Nifon (Sârbi), Biserica Târgului (Adormirea Maicii Domnului), Sf. Ștefan (Stolnicu), Biserica Domnească Mică (Sf. Vineri) și casa parohială, la care se adăugau Clădirea Poștei (1906, operă a arhitectului Alexandru Clavel) și o singură casă de locuit, Casa Angela Georgescu, actualmente Muzeul Vasile Blendea. În anii ‘70 populația orașului se înmulțește semnificativ, odată cu marea industrializare când au fost aduși din diferite părți ale țării, lucrători în fabricile și uzinele care se înființaseră. Era nevoie de locuințe pentru noii târgovișteni. S-a schimbat, totodată și atașamentul comunității față de oraș și față de clădirile care-l alcătuiau, astfel că, atunci când Regimul Comunist a venit cu planuri de sistematizare pentru realizarea cărora a fost demolat 80% din centrul istoric al orașului, o singură persoană s-a opus, fostul primar Lăzărică Petrescu. Acesta a scris un memoriu către Ministerul Culturii în care explica faptul că toată Târgoviștea este un monument istoric, că nu este suficient să se păstreze doar bisericile și Curtea Domnească, ci și casele, cu specificul lor vechi românesc. Nu s-a ținut cont!

CASA LONGIN DIACONESCU, cod LMI DB-II-B-17180, situată în municipiul Târgoviște, pe str. Andreescu Ion, la numerele 2-4, datată în anul 1798

În lista bunurilor din patrimoniul cultural național din 1980, vol 1, Dâmbovița apare cu un număr de 307 monumente istorice, dintre care 97 erau din Târgoviște. Centrul Istoric al Municipiului Târgoviște era înscris ca „rezervație de arhitectură”, cuprins între: str. Brâncoveanu, Maior Brezișeanu, Calea Câmpulung, str. Poet Grigore Alexandrescu, piața Libertății, str. Avram Iancu, N. Bălcescu, Justiției, lunca Ialomiței, la limita dinspre N-E a Curții Domnești.

În 1991, Lista monumentelor istorice din județul Dâmbovița prevedea un număr de 944 de monumente, situri (216), ansambluri de arhitectură (627), clădiri memoriale (7), monumente de artă plastică și cu valoare memorială (79), respectiv zone istorice urbane și rurale (rezervații de arhitectură) (15). Pe Lista Monumentelor Istorice din anul 2015, cu puține modificări față de 2004-2010, municipiul Târgoviște figurează cu un număr de 218 monumente istorice, 21 monumente de arheologie, 7 monumente de for public, 3 case memoriale, 7 cruci de piatră un monument funerar, și trei ansambluri urbane.

Cum se raportează autoritățile publice locale față de această moștenire culturală în raport cu obligațiile stabilite prin lege, detaliate mai sus?

În ceea ce privește aplicarea însemnelor distinctive și a siglelor de monument istoric, în Târgoviște aceasta constituie mai degrabă o raritate. Cele mai multe dintre monumentele istorice nu au niciun însemn distinctiv, mai mult, instituția care s-a mai ocupat de distribuirea plăcuțelor de monument istoric către proprietari a fost Direcția Județeană pentru Cultură, nicidecum Primăria. Implicațiile pe care le are absența acestor plăcuțe de monument sunt legate de percepția comunității asupra monumentelor istorice, practic clădirile sunt lăsate în anonimat, pot fi vandalizate, maltratate, etc.

COD LMI: DB-II-m-B-17203, Casa Isaia Lerescu, municipiul TÂRGOVIŞTE, Calea Câmpulung 2, datată 1845, pe pivniţe de sec. XVIII. Nu are alte semne “distinctive” decât panourile solare, cablurile și stâlpii de iluminat public.

Referitor la obligația de a asigura protejarea monumentelor istorice clasate, fie că se află în domeniul public sau privat, inclusiv a celor abandonate sau aflate în litigiu, alocând inclusiv resurse financiare cu acest scop autoritățile publice locale nu se îngrijesc deloc de paza monumentelor nelocuite, ori a celor aflate în litigiu, fiind numeroase exemple în acest sens: Casa Iordan Ciuflea, vandalizată de câteva ori în ultimii ani, Casa Dâmbovițeană, Clădirile Arsenalului Armatei, Casa Longin Diaconescu, datată în 1782, este lăsată să se degradeze intenționat fără ca autoritățile publice locale să ia vreo măsură de salvare a imobilului.

COD LMI: DB-II-m-B-17280 Casa Iordan, municipiul TÂRGOVIŞTE, Str. Mihai Bravu 5 sec. XVIII, lăsată să se degradeze intenționat.

Resursele financiare alocate monumentelor istorice sunt foarte mici, Primăria Târgoviște, respectiv Consiliul Județean Dâmbovița asigurând cel mult o cotă de co-finanțare în cazul unor proiecte cu fonduri europene. Pentru patrimoniul aflat în proprietate privată nu s-au alocat sume de bani niciodată. Proprietarii sunt, mulți dintre ei, în imposibilitatea de a-și restaura casele monument istoric, însă autoritățile preferă să direcționeze fondurile către cu totul alte proiecte: construirea stadionului, construirea a încă unui teren de fotbal (numai în acest an), iar ca programe de finanțare a proprietății private, se implică masiv în reabilitarea blocurilor. Despre prevenirea degradării monumentelor istorice nu se poate discuta. Nu există în general nicio colaborare cu acești proprietari, nu se organizează dezbateri sau discuții cu deținătorii de monumente istorice.

COD LMI: DB-II-m-A-17249, Casa Nicolae Brătescu, municipiul TÂRGOVIŞTE, Calea Domnească 210, sec. XVII-XX, pe beciuri de sec. XV. Foto: Valentin Grigore

În ceea ce privește elaborarea Planului Urbanistic General, municipiul Târgoviște funcționează încă (cu multiple prelungiri), după un PUG aprobat în anul 1996, amendat cu numeroase PUZ-uri care n-au respectat zonele de protecție pentru monumentele istorice, astfel că în ultimii ani au apărut construcții „plombe” în vecinătatea clădirilor monument, evident și cu avizele eliberate de instituțiile de specialitate. Anul acesta s-a lucrat la actualizarea acestui PUG, actualmente în curs de aprobare, însă dezbaterile publice asupra acestui document de importanță majoră au lipsit cu desăvârșire.

HALELE ARSENALULUI ARMATEI, COD LMI: DB-II-m-B-17182.01 Corpul 1 al halei, municipiul TÂRGOVIŞTE, Str. Arsenalului, 14, 1864-1872

Sunt numeroase probleme generate de incapacitatea administrației publice locale de a gestiona corect patrimoniul cultural imobil.

Cu siguranță numărul acestora ar fi cu mult mai mic dacă legea ar fi mai aspră la capitolul sancțiuni. În prezent, sancțiunile care li se pot aplica autorităților publice locale sunt contravențiile aplicate de Inspecția de Stat în Construcții, sub formă de amendă de la 25.000.000 la 150.000.000 de lei, pentru cazuri grave precum autorizarea lucrărilor de construire sau desființare a imobilelor cu regim de monumente istorice înscrise în Lista patrimoniului mondial, fără avizele de specialitate, situație extrem de rară, alte contravenții/ amenzi în valoare de 15.000.000 – 50.000.000 lei aplicate de specialiștii direcțiilor județene pentru cultură atunci când se încalcă prevederi ale art. 6,7, 9 referitoare la marcare, prevenirea degradării monumentelor sau lipsa reglementărilor de urbanism.

COD LMI: DB-II-m-B-17166, Casă, municipiul TÂRGOVIŞTE, Str. Alexandrescu Grigore, poet, 11, datată 1840

Situațiile din Târgoviște nu sunt nici pe departe excepții, ele sunt întâlnite în mai toate orașele vechi din zona de sud a țării: Giurgiu, Brăila, Câmpulung, Curtea de Argeș, unde vedem clădiri lăsate să se degradeze intenționat. La polul opus se află acele localități unde autoritățile publice locale au dat dovadă de interes față de clădirile de patrimoniu, iar cadrul legal existent le-a fost suficient pentru a rezolva cele mai multe dintre problemele monumentelor istorice de pe raza de competență, orașe precum Oradea, Sibiu, Alba Iulia, chiar și Craiova.

Singura soluție în cazul autorităților publice locale care nu-și îndeplinesc atribuțiile referitoare la protejarea monumentelor istorice este aplicarea unor sancțiuni mai drastice, astfel încât primarii și președinții de consilii județene să poată fi trași la răspundere, iar amenzile să nu fie decontate din bugetele localităților.

Este inadmisibil ca un primar al unei localități să răspundă Direcției pentru Cultură atunci când este întrebat de situația unui monument precizând că „acest monument istoric nu mai există, fiind în stare de ruină-autodemolată”. Monumentul nu s-a auto-demolat, a fost demolat prin nepăsarea și neglijența autorităților publice locale.

 

 

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn