VASILE NICOLESCU – PERSONALITATE MARCANTĂ A COMERȚULUI TÂRGOVIȘTEAN DIN PERIOADA INTERBELICĂ

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn

Autor, Catrinel Lăzărescu Tănase

Ca urmare a cuceririi Independenței de Stat a României, în urma războiului din anii 1877-1878, au fost înlăturate multe piedici care stăteau în calea dezvoltării capitaliste a țării.

S-a ivit astfel posibilitatea încheierii libere a unor tratate comerciale și vamale cu alte state, care alături de promulgarea unor legi protecționiste interne, menite să stimuleze dezvoltarea industriei și comerțului autohton, au condus la dezvoltarea economică, fără precedent a țării, condiție sinequanon a consolidării statului național modern.

Astfel, la începutul secolului al XX-lea România se afla în plin proces de dezvoltare și consolidare a statului modern prin creșterea însemnată a industriei, agriculturii, a mijloacelor de transport, extinderea comerțului intern și extern, culminând cu crearea unor instituții corespunzătoare acestei evoluții.

Un exemplu elocvent este faptul că în anul 1913, România se situa pe locul al cincilea în lume ca producător în rândul țărilor petroliere.

Măsurile adoptate de către autorități pentru dezvoltarea economică a țării, care s-au amplificat după actul Marii Uniri, s-au repercutat și asupra orașului Târgoviște și a județului Dâmbovița.

Înființarea unor întreprinderi industriale, construirea rafinăriilor de petrol și apariția exploatărilor petrolifere și carbonifere din împrejurimi, construcția drumurilor naționale și a căilor ferate, care facilitau legăturile cu centrele urbane din țară au determinat înscrierea orașului nostru Târgoviște, cu succes pe harta economiei capitaliste, aflându-se printre cele mai importante orașe din țară.

În aceste condiții, în Târgoviște au început să apară întreprinzători, care treptat, prin ingeniozitate, simț practic, tenacitate, onestitate față de partenerii sociali și respect pentru lege, fără a poseda studii înalte de specialitate au contribuit la formarea clasei mijlocii, a burgheziei, punând pe picioare și dezvoltând afaceri comerciale, care au dăinuit până la actul Naționalizării din 1948. Unul dintre aceștia a fost Vasile Nicolescu.

 

Documentându-mă în legătură cu scrierea articolului despre viața și activitatea acestuia am constatat cu uimire că destinul său, parcursul său profesional, a coincis cu cel al bunicului meu, Iorgu Lăzărescu. Așa se explică de ce au găsit preocupări și un sistem de valori comune care au condus la închegarea și consolidarea unei prietenii trainice, pe viață. Amândoi au rămas orfani la vârsta când aveau cea mai mare nevoie de părinți, de tată în special, ambii și-au părăsit de timpuriu localitatea natală luându-și soarta în mâini, clădindu-se pe sine, ambii având mentori valoroși, cu experiență, care i-au sprijinit în aflarea și însușirea tainelor meseriei întrezărind în ei, un deosebit simț al afacerilor, tenacitate, motivare.

Născut în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în anul 1872, în comuna Cosâmbești, județul Ialomița, a rămas orfan de ambii părinți încă de mic. Toată nădejdea sa de a fi ajutat să se descurce în viață, se îndreaptă spre Ploiești, unde știa că avea un unchi negustor.

La început, acesta îl folosește ca ajutor de prăvălie. Pe măsură ce trece timpul, Vasile se maturizează, căpătând treaptă cu treaptă, experiență în ale comerțului, în special încredere în forțele proprii, atunci când condițiile îi vor permite să întreprindă acțiuni ca să ajungă pe picioarele sale. Viața la Ploiești n-a fost prea roză, având de întâmpinat unele umilințe, supărări, din partea celor care aveau datoria morală să-l ocrotească.

Nu se știe în ce împrejutări a ajuns la Târgoviște, care au fost considerentele pentru care a părăsit Ploieștiul.

Pentru început, se angajează tot ca băiat de prăvălie la patronul Mihail Petrescu, unde este supus unui regim cazon, dur, dar care a contribuit la călirea sa, pentru a face față greutăților vieții. Timpul trece și băiatul de prăvălie de ieri, căpătând o vastă experiență, fiind înzestrat cu simț al afacerilor, făcând și economii la sânge la care se adaugă împrumuturi la bănci, reușește să se lanseze pe piața comercială târgovișteană, devenind în curând un respectat om de afaceri, priceput în arta de a vinde și a cumpăra.

Se căsătorește cu Filofteia, avându-i ca nași pe bunicii mei paterni, Zoie și Iorgu Lăzărescu, de care îi va lega o prietenie trainică pe viață.

În urma căsătoriei au rezultate șase copii, trei băieți și trei fete, după cum urmează: Olimpia căsătorită Rădulescu, Ecaterina căsătorită Popescu, Florica căsătorită Stoenescu, Ion Nicolescu, Georgică Nicolescu și Ilie Nicolescu.

Ajunge să aibă restaurante în mai multe centre ale orașului și în comuna VulcanaBăi.

Vine apoi Primul Război Mondial, care aduce în familie o mare nenorocire, dispariția pe front a unuia dintre fii, Georgică. Ani de zile, până la moartea sa, Vasile Nicolescu și-a plâns fiul pe care l-a crezut ucis în război. În anul 1945, Georgică considerat mort pe front, a revenit acasă împreună cu familia. Căzuse prizonier la ruși. A ajuns apoi, în nu știu ce împrejurări, în Basarabia unde s-a căsătorit cu o rusoaică împreună cu care a avut doi fii. Acest fapt mi-a fost relatat de către domnul Virgil Rădulescu, unul dintre nepoții de fiică (Olimpia) ai negustorului tâgoviștean, ajuns la venerabila vârsă de 86 de ani.

Vasile Nicolescu își diversifică afacerile, cumpărând de la fostul său patron, Mihail Petrescu, Hotelul București, situat pe strada I. C. Brătianu, azi Revoluției, demolat la ora actuală.

După Primul Război Mondial, reușește să se redreseze, înjghebând noi afaceri comerciale, ajungând deținătorul mai multor imobile, printre care și două case de locuit în cartierul Suseni. Hotelul București a devenit celebru în epocă și prin faptul că a găzduit în anul 1908 pe marele dramaturg Ion Luca Caragiale, proaspăt membru al partidului patronat de Tache Ionescu, Partidul Conservator Democrat. Caragiale a venit special de la Berlin pentru a face propagandă electorală și a fost găzduit la Hotelul București. Descrierea acestor întâmplări petrecute în incinta hotelului și la restaurantul și grădina de vară aflate vis a vis, aparținând bunicului meu, Iorgu Lăzărescu sunt amănunțit relatate cu mult umor într-o scrisoare adresată domnului Logado, prieten de familie, de către Lulu (Alexandru, fiul scriitorului BrătescuVoinești).

Prin muncă cinstită, tenacitate, onestitate față de parteneri, Vasile Nicolescu devine una dintre cele mai reprezentative figuri ale comerțului târgoviștean. În aceste condiții, era și firesc să-l găsim implicat în diferite acțiuni economico-sociale și politice, luând parte la viața diferitelor societăți și instituții care pulsa puternic în urbea noastră în perioada interbelică.

A devenit membru marcant al PNL, promotor al principiului legat de dezvoltarea economică “prin noi înșine”.

Fiind prieteni apropiați și membri ai aceluiași partid, îl găsim pe negustorul Vasile Nicolescu alături de bunicul meu, Iorgu Lăzărescu, participând la o serie de acțiuni comune. Astfel, ca membru al Cercului Central Comercial și Industrial, ia parte în zilele de 24-25 septembrie 1909 la consfătuirea de la București unde s-a votat programul acestuia.

Alături de soția sa, Filofteia se află printre membrii fondatori ai Societății Cooperatiste și pe Acțiuni de Credit, Economii și Ajutor Reciproc “Stelea” fondată în anul 1906 și ca membru al Consiliului de Administrație, societate al cărei președinte era nașul său de cununie, Iorgu Lăzărescu. Această societate avea drept scop bunul mers al comerțului sau meseriei, sau gospodăriei membrilor săi.

Alături de bunicul meu, a fost și membru al “Societății Stelea”, societate cooperatistă, economică a comercianților, industriașilor și funcționarilor mici, fără deosebire de naționalitate, care a luat ființă în anul 1916. Astfel, în anul 1926 pe Vasile Nicolescu și pe bunicul meu, Iorgu Lăzărescu îi găsim ca participanți la sărbătorirea a zece ani de la înființarea “Societății Stelea” ocazie cu care s-a sfințit drapelul acesteia, în prezența consiliului de administrație, moment imortalizat în două fotografii, și anume una în fața bisericii Stelea și alta în fața vilei Zoia, aparținând bunicilor mei.

În anul 1925, alături de alți negustori târgovișteni de orientare liberală au întreprins o vizită la Ploiești, de unde s-au întors cu idei și planuri de modernizare a orașului, moment imortalizat într-o fotografie.

În data de 9 iunie 1930, Consiliul de Administrație al Băncii Stelea a organizat o excursie la Uzina Electrică Dobrești, la care participă și Vasile Nicolescu alături de negustorii târgovișteni Iorgu Lăzărescu, Simion Bucurenciu, Gică Pitiș, Ion Panaitescu, Faibovici, moment imortalizat într-o fotografie.

Implicându-se cu corectitudine și dăruire în viața economico-socială a orașului ca membru al Camerei de Comerț, i s-au recunoscut meritele și contribuția adusă la dezvoltarea urbei noastre, fiind decorat cu: Meritul Comercial Regele Ferdinand” și Cavaler al Ordinului Coroana României”.

Din nefericire, viața i-a oferit și momente neplăcute, insurmontabile. În urma unei scurte, dar grave suferințe în ziua de 30 octombrie 1933, inima vașnicului negustor Vasile Nicolescu a încetat să bată.

Înmormântarea a avut loc în data de 16 octombrie 1933.

Tristul eveniment a fost consemnat cu lux de amănunte de către ziarul “Acțiunea”, într-un articol elogios intitulat “Doliul comerțului târgoviștean”. Încerc să spicuiesc acum din descrierea pe care a făcut-o ziaristul Stoenescu a modului în care s-a desfășurat ceremonia.

Iată ce consemnează ziarul “Acțiunea” :

“ La înmormântare a luat parte un public numeros, dintre toate categoriile sociale. A fost o înmormântare cum rar s-a mai văzut în Târgoviște. Sicriul a fost purtat pe brațe de către membrii familiei și depus la biserica Stelea unde s-a oficiat serviciul divin de către un sobor de șapte preoți. Preotul Dem. Popescu, parohul bisericii a ținut o frumoasă cuvântare ilustrând faptele lăudabile ale lui Vasile Nicolescu care a ajutat mult biserica. În numele “Sfatului Negustoresc” a luat cuvântul avocatul Ion IrimescuCândești care a prezentat biografia defunctului, subliniind îndeosebi faptul că acesta a fost cel mai mare sprijin al sfatului negustoresc.

Carul mortuar s-a îndreptat apoi spre strada I. C. Brătianu, oprindu-se pentru câteva momente în fața Hotelului București unde Iorgu Alexandrescu a ținut o cuvântare, subliniind meritele defunctului ca membru al Consiliului de Administrație al Băncii Stelea încă de la înființare. De aici s-a îndreptat spre strada Carol al II-lea și strada Ion Heliade Rădulescu, oprindu-se în fața sediului Clubului Partidului Național Liberal. Aici, avocatul Gogu Pârvulescu a ținut o mica alocuțiune, subliniind activitatea defunctului ca membru marcant al Partidului. Cortegiul funerar s-a îndreptat apoi spre cimitirul Simuleasa, unde își doarme somnul de veci cel care a fost negustorul Vasile Nicolescu.

Comerciantul Lazăr Gruia, reprezentant al Camerei de Comerț, a creionat un ultim portret al defunctului arătând rolul important pe care l-a jucat Vasile Nicolescu în viața comercială a urbei, bazat pe cinste, corectitudine, dăruire. Vasile Nicolescu a lăsat urmașilor și concitadinilor săi un model de cetățean care a reușit în viață, luptând cu toată forța și priceperea pentru a-și depăși condiția socială, pentru a lăsa ceva constructiv în urma sa.

Vă relatam anterior faptul că a avut șase copii, dintre care doi nu au avut urmași. De la cele două fiice, Olimpia și Florica, căsătorite Rădulescu și Stoenescu au rezultat patru nepoți și o nepoată, iar de la fiul Georgică, reîntors după ani de zile acasă, doi nepoți.

Dintre descendenți, doi strănepoți, Georgian și Paul Rădulescu au dus mai departe tradiția străbunicului, înființând un restaurant cu renume în centrul vechi al Târgoviștei, “Casa Veche” și o clinică stomatologică “R. G. Dental”.

Sufletul acestei clinici este doctorul Constantin Burguera, care alături de ceilalți medici duce o muncă susținută pentru eficientizarea actului medical, folosind cele mai moderne procedee de tratament și materiale de ultimă generație.

Din galeria “oamenilor care au fost”, care au pus umărul la modernizarea orașului nostru, am încercat să evoc, pe baza datelor lacunare culese, figura luminoasă a negustorului Vasile Nicolescu, un exemplu de onestitate, tenacitate, dăruire, în ideea de a servi, sper, viitorimii ca model.

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn