TÂRGOVIȘTEA DE LA 1900. GRĂDINA PUBLICĂ DIN FAȚA PRIMĂRIEI

Pentru târgoviștenii din La Belle Epoque, planurile de înfrumusețare a orașului erau de neconceput fără grădini publice. Cea mai veche Grădină Publică a orașului a fost amenajată în perioada regulamentară, pe malul râului Ialomița. Au fost plantați atunci salcâmi, tei și brazi, s-a construit un chioșc și s-au instalat patru felinare.¹Parcul era situat la capul podului denumit ulterior Mihai Bravu.

Cea de-a doua grădină proiectată pentru oraș inclusiv cu ajutorul unui grădinar care s-a ocupat de alegerea arbuștilor plantați aici, a fost Grădina Publică din fața localului Primăriei. Încă nu era finalizată primăria, în anul 1986 când au fost aprobate primele lucrări de amenajare a Grădinii Publice pe locul terenului achiziționat de Primărie de la Cristian Petrescu. Încă din luna februarie a anului 1896, Primăria a cerut întocmirea devizului necesar pentru împrejmuirea locului viitoarei Grădini Publice, situată pe strada Libertății. Devizul trebuia să conțină costurile realizării unui grilaj din fier în partea din față, spre strada Libertății, așezat pe un postament din piatră, iar împrejmuirea din spatele primăriei să fie prevăzută a se face din sârmă. Locul trebuia mobilat și cu un mic pavilion, bufet, care să prevadă și locul pentru instalarea „muzicii”, respectiv a fanfarei militare.²

La 20 februarie 1896 Consiliul Comunal a aprobat deschiderea licitației publice pentru darea în antrepriză a lucrărilor necesare amenajării Grădinii Publice.³ Devizul întocmit de inginerul comunal pentru „împrejmuirea cu grilaj de fier și sârmă împletită a Grădinii Publice din Târgoviște” se ridica la o valoare de 2504.36 lei. Întreg procesul de execuție era descris în caietul de sarcini până la cel mai mic detaliu: săpătura șanțului pentru punerea betonului trebuia să se facă până la stratul de pământ sănătos, betonul trebuia să se facă dintr-o compoziție care conținea var hidraulic, pe acel beton se va amplasa piatra care trebuia să fie adusă din cariera de la Albești, iar grilajul se va executa din fier englez.⁴ Sârma trebuia să fie de cea mai bună calitate, iar parapetul pe care se va monta trebuia să fie din lemn de stejar. Toate materialele care urmau a fi utilizate în realizarea lucrărilor, erau verificate înainte de inginerul comunal, pentru a se asigura că ele corespund din punct de vedere al calității.⁵

O atenție la fel de mare se acorda și plantelor care vor ornamenta această grădină. În acest sens grădinarul orașului, F. Reich face o solicitare către primărie pentru cumpărarea arbuștilor ornamentali și pentru furnizarea arborilor care să completeze plantația de pe marginea străzii. Grădinarul urma să facă o listă cu arbuștii și pomii care urmau a fi plantați, cu date caracteristice despre fiecare arbust sau pom, totalul de arbori sau arbuști necesari, precum și costurile la care se ridica întreaga amenajare peisagistică.⁶ În recomandarea făcută de către Primărie pentru achizițiile pe care trebuia să le facă grădinarul F. Reich de la casele de comerț care furnizau plante decorative se preciza: „vă recomandăm pe grădinarul Franț Rechi, care va alege pomii necesari, va tocmi cu dvs. Prețurile pe care credem că le veți face cât se poate de eftine, având trebuință spre a forma patru grădini și a planta bulivardul ce-l vom face în vara aceasta. Așadar, orice arbori ar alege grădinarul nostru, îi veți trimite cu ramburs la adresa Primăriei.”⁷

Pe lângă lucrările de împrejmuire și de plantare a noii grădini publice, aceasta nu se putea încadra în „La Belle Epoque” fără obiecte din fier forjat, stâlpi, mese și canapele de grădină de o eleganță desăvârșită. Aceste piese au fost furnizate de „Turnătoria de Fier și Atelier Mecanic din București” a lui Pierre Keilhauer, un celebru industriaș, furnizor al Casei Regale și al multor personalități ale timpului, printre lucrările sale numărându-se montarea stâlpilor de pe Bulevardul Elisabeta din Capitală, alte lucrări din Parcul Cișmigiu sau chiar de la Castelul Peleș. ⁸ Pentru Primăria Târgoviște, P. Keilhauer a transmis o ofertă de preț și desene pentru stâlpi de fontă pentru felinare, picioare de bănci și canapele. Primăria acceptă și demarează achiziția, de data aceasta, însă, nu prin licitație publică, așa cum ne-a obișnuit, ci prin încredințare directă.⁹

„Dispunem să se comande domnului P. Keilhauer zece perechi picioare de bănci de grădină model N. 11. Douăzeci de picioare de canapele de grădină Model N și opt stâlpi de fontă pentru felinare pe stradă, rămâind ca scândurile de pus pe picioarele băncilor și canapelelor să se furnizeze aici în Târgoviște. Iar lanternele pe stâlpi și lampele pentru Petroliu să se furnizeze de la alt fabricant.”

Bufetul gândit pentru a găzdui concertele fanfarei militare, era format din chioșc, bufet, salon, o privată și o pivniță. Pereții din spate erau din zidărie cu paiantă, învelitoarea era din metal, lemnăria, din stejar, pardoseala, din lemn de brad. Chioșcul din lemn traforat prezenta o decorație foarte bogată, după cum ne atestă schițele care ni s-au păstrat. Devizul estimativ se ridica la valoarea de 2300 de lei.¹⁰ În final, valoarea cheltuielilor realizate cu construirea pavilionului în grădina publică centrală a comunei a fost de 2342 lei.¹¹

Tot în anul acela, mai precis în luna iunie s-a luat decizia înființării unei sere cu flori la Grădina Publică de la podul Mihai Vodă, pentru plantarea și conservarea florilor. Cererea este înaintată primarului de grădinarul Adam Savu.¹²

Într-un inventar realizat anterior, în anul 1895, apar toate bunurile aflate la vechea Grădină, cea de la Podul Mihai Bravu. Aflăm astfel că era mobilată cu patru mese rotunde de brad în pavilion, nouă scaune, o bancă lungă cu rezemătoare aflată în pavilion, zece canapele de lemn cu stinghii și rezemători, douăzeci de bănci din scânduri pe țăruși, două mese lungi de scânduri afară de țăruși, nouă stâlpi pentru felinare, un pavilion din lemn adus de la Bobotează, două putini pentru apă, una dintre ele fiind veche, zece stâlpi de la Corul Muzicii, zece table de scânduri pe care se puneau notele muzicale pentru orchestră, un bar cu uși și cu ghețărie (în jos), având și ușă la ghețărie, unelte, scânduri și o ușă din scânduri, o sobă din fier, unsprezece rogojini pe trestie, optzeci și patru de ghivece și „pavilion cu totele ușele și broștele și geamurile bune, afară de două geamuri crăpate.”¹³

Un aspect interesant de cercetat este în legătură cu grădinarii orașului, aceștia fiind în mod clar bine specializați în acest domeniu. O dovadă în plus o constituie cererea trimisă de un grădinar către Primărie spre a se angaja pe postul care era vacant aici în anul 1895. Era grădinarul Stațiunii Baleneare Govora: “Subsemnatul Gheorghe Nosievici, absolvind două Academii speciale și posedând mai multe examene de stat în agricultură, silvicultură și grădinărit și părăsind postul meu de grădinar al Stațiunii balneare din Govora, vă rog respectuos să binevoiți a-mi încredința postul de grădinar ce eset vacant la onor Primăria orașului Târgoviște și vă asigur de cel mai mare zel cu care vă voiu scrie și mă voiu arăta mulțumitor pentru încrederea cu care mă veți onora și ferici. Sunt la orice moment gata a vă depune și toate atestatele de am a studiilor mele făcute în străinătate.”¹⁴

Un inventar mai vechi, din anul 1893, făcut cu prilejul instalării noului grădinar, Alecse Ionescu, menționa ferestrele mai vechi și patru geamuri crăpate, porțile din fața grădinii puțin stricate, la fel și poarta mare din spatele grădinii, precum și împrejmuirea cu uluci. Numele grădinarului care fusese anterior era Iohann Gerser.¹⁵