Prima biserică de lemn
Biserica a fost construită din lemn de către mitropolitul Theodosie (1668-1672; 1679-1708). Propunându-și să efectueze ample lucrări la Biserica Sfintei Mitropolii „învechită și… stricată”, a considerat necesar ca locuitorii aflați „în țigănia Sfintei Mitropolii” să nu întrerupă buna desfășurare a vieții religioase din cauza lucrărilor de restaurare.1
De aceea a hotărât să edifice provizoriu un lăcaș care să rezolve pentru moment problemele religioase ivite în zonă.
Nu s-a păstrat pisania acestei biserici, din care cauză nu cunoaștem cu exactitate anul când a fost edificată.
Săpăturile arheologice coordonate de neobositul Tiberiu Muscă în anul 2014-2015 au arătat că vechiul monument era situat în partea dreaptă a actualei biserici, spre stradă. Acest prim lăcaș avea dimensiuni de aproximativ 9 x 4 m.
Potrivit cercetării, construcția ei a fost datată în primii ani ai secolului al XVIII-lea, ante 1707.2
Biserica de zid. Arhitectura ei
Biserica cu acest hram a fost construită „din temelie… în anul 1768… cu cheltuiala dumnealor jupan Badea Văcărescu i jupan Iordache Văcărescu biv vel sluger, frați” și de „Samuilă arhimandritul dichiul Sfintei Mitropolii Târgoviște.”3
Noul monument a fost edificat din „piatră și cărămidă”, având planul sub formă de navă, cu dimensiuni de 14 x 5 m. Se compune din pronaos, naos și altar, compartimente tradiționale cultului ortodox.
Pronaosul are formă dreptunghiulară și este acoperit de o boltă semicilindrică, dispusă transversal, iar naosul este pătrat, patru arce semicilindrice, situate pe console de colț, susțin o calotă. În schimb absida altarului este poligonală în exterior și semicirculară în interior, acoperită de o semicalotă, iar o tâmplă de zid o separă de naos.
Două ferestre în pronaos, alte două în naos și una situată în axa altarului asigură lumina în interior.
La exterior biserica are un soclu bine conturat și este decorată de un brâu de cărămidă care împarte fațadele în două registre aproximativ egale.4
Până la reparațiile efectuate în anul 1938, biserica a avut o turlă de pronaos cu rol de clopotniță, pentru a ajuta probabil echipa de meșteri, puțin obișnuită cu efectuarea lucrărilor de restaurare.5
Interesant este și faptul că acest monument edificat la Târgoviște reprezintă în multe privințe o replică a bisericii construită de cei doi ctitori în satul Văcăreștii din Vale, în ce privește dimensiunile, planul, sistemul constructiv, sistemul de iluminat, decorația exterioară, situație constatată de către pasionatul și neobositul cercetător Gabriel Mihăescu, cel care a pus bazele școlii de arheologie din oraș.6
În cursul anului 1768, Badea și Iordache Văcărescu au hotărât să continuie tradiția familiei de ctitori ai Mitropoliei din Târgoviște. De aceea au inițiat construcția unui lăcaș nou, Biserica Athanasie și Chiril, în locul bisericii de lemn edificată de mitropolitul Theodosie la sfârșitul secolului al XVIII-lea.7
Pictorii desemnați să împodobească biserica, „Ioan și Andrei zugravi”, au realizat o pictură cu adevărat reprezentativă, care se „înscrie în caracteristicile epocii postbrâncovenești târzii.8
În respectiva lucrare se observă interferențele occidentale, răsăritene și sud-balcanice, care se completează în mod fericit cu fondul tradițional revitalizat prin contactul direct cu arta populară. Toate aceste trăsături caracteristice, cu influențe evidente, care s-au intersectat, au contribuit în realizarea unei picturi noi, care s-a integrat în fenomenul cultural al epocii, prin specificul artistic, ca un fenomen autentic.9
Programul iconografic este bogat, elaborat cu atenție de cei doi pictori, cu scene în care abundă un mare număr de personaje. Pictorii au acordat atenție reprezentării sinoadelor ecumenice. Se detașează în mod deosebit scena din calota naosului, în care apare înfățișat Iisus Pantocrator înconjurat de arhangheli și sfinți.
Scenele pictate ne-ar putea duce cu gândul la o artă decadentă, umbrită de fastul celei brâncovenești, dar în realitate ne conduc la o interpretare de rafinament prin abordarea unei picturi tradiționale, cu influențe laice, a unor artiști de excepție, care au știut să realizeze un bun echilibru și o armonie ce merită toată atenția.10
Deși edificiul bisericii nu este impunător, ci mai degrabă modest, pictura din interior este extrem de bine dimensionată în spațiu, conferind ambientului o frumusețe aparte, la care nu te-ai gândi când privești din exterior. Spațiul interior este optimizat la maximum, iconostasul având doar o ușă diaconească și ușile împărătești, soluții folosite din rațiuni constructive.
Cromatica folosită se înscrie în reperele tehnice ale epocii postbrâncovenești, iar grafismul desenului ne arată încă o dată calitățile excepționale ale meșterilor.
Interesant de precizat este faptul că, spre deosebire de alte biserici, aici nu au fost zugrăviți ctitorii, ci pe fațada de vest au fost înfățișați Sfinții Athanasie și Chiril, patriarhi ai Constantinopolului, care reprezintă de altfel hramul bisericii.11
Pictura exterioară este mai puțin cunoscută, pentru că în cursul celei de-a doua jumătăți a secolului al XX-lea a suferit o degradare accentuată. Pe peretele de vest se distingea o spectaculoasă pictură care reprezintă Judecata de Apoi, în prezent pierdută ireparabil, probabil din cauza felului nefericit în care a fost restaurat acoperișul în 1938, care n-a avut în vedere acțiunea ploii.
Un număr însemnat de medalioane în care erau reprezentați sfinții decora de jur împrejur biserica la partea superioară, în imediata apropiere a acoperișului, azi în mare parte dispărute.12
După realizarea picturii la acest monument, activitatea pictorilor de biserici a intrat într-un adevărat con de umbră în orașul nostru. Deși au fost efectuate numeroase reparații la monumente, iar cu acel prilej efectuarea lucrărilor de pictură n-au lipsit, ele nu au ajuns până la noi, iar numele pictorilor care le-au executat au rămas necunoscute.
Citiți mai multe în volumul “Cultura târgovișteană între mijlocul secolului al XVIII-lea – începutul secolului al XX-lea”, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2023.
1 Direcția Generală a Arhivelor Statului București, ms. 127, f. 401-402.
2 Tiberiu Muscă, Apud vox.
3 Radu Gioglovan, Mihai Oproiu, op. cit., p. 104.
4 Nicolae Stoicescu, Cristian Moisescu, op. cit., p. 201; Cristian Moisescu, op. cit., p. 115-116; Agnes Erich, Mihai Oproiu, op. cit., p. 265-266.
5 Informație oferită de medicul veterinar Parnia, fiul preotului Parnia, vechi slujitor al bisericii.
6 Dicționarul istoric al județului Dâmbovița, Târgoviște, 1983, p. 254.
Se impune să menționăm faptul că într-o lucrare anterioară am greșit când am considerat drept ctitori ai bisericii pe boierii din Văcăreștii de Răstoacă, nu pe cei de lângă Târgoviște. Agnes Erich, Mihai Oproiu, op. cit., p. 265-266.
7 Radu Gioglovan, Mihai Oproiu, op. cit., p. 104.
8 Ibidem.
9 Cristian Moisescu, op. cit., p. 149.
10 Agnes Erich, Mihai Oproiu, op. cit., p. 433-436. Mulțumim domnului pictor-restaurator Andrei Scărlătescu, un adevărat deschizător de drumuri în studiul picturii târgoviștene vechi, pentru bunăvoința cu care ne-a pus la dispoziție imagini și informații despre pictura bisericii.
11 Nicolae Stoicescu, Cristian Moisescu, op. cit., p. 201.
12 Agnes Erich, Mihai Oproiu, op. cit., p. 434.
