Un aspect important în legătură cu conviețuirea multietnică în Târgoviștea secolului al XIX-lea este redat chiar de datele statistice, sau tablourile din acea perioadă. În anul 1892 populația orașului Târgoviște era de 8922 de locuitori. Dintre aceștia, 6775 erau români, 616 bulgari (sârbi), 392 evrei, 266 unguri, 119 germani, 53 greci, 33 italieni, 16 ruși și alți 10 bulgari.1 Observăm că cea de-a doua comunitate etnică străină la Târgoviște era reprezentată de evrei, iar la distanță destul de apropiată se aflau și ungurii, despre care nu s-au scris multe date, aceștia formând, împreună cu italienii și cu o parte din germani (erau și protestanți printre ei), comunitatea catolică de la Târgoviște de la finele secolului al XIX-lea, începutul secolul al XX-lea.
În anul 1899, populația orașului era de 9398 de locuitori, dintre care cei mai mulți erau bărbați, 4802 și 4596 erau femei. 8347 erau cetățeni români, surprinzător față de datele înregistrate cu doar 7 ani în urmă când erau 6775 de români. Repartizarea pe religii și credințe arăta un număr de 8514 ortodocși, 530 de catolici și protestanți, 337 mozaici și 37 mahomedani.2
În anul 1900 în Târgoviște își desfășurau activitatea 9 băcani, 19 cârciumari, un birtaș, doi fierari, doi simigii, un boiangiu, un librar, un bogasier, un farmacist în persoana lui Alexandru Naghy, doi negustori, un tâmplar, un cofetar, trei negustori de încălțăminte, nouă prelucrători de bumbac, un lumânărar, un pantofar, doi negustori de cereale, un lipscan, un cherestegiu, un zidar, un vânzător de gaz, un proprietar de fabrică de spirt, trei proprietari de hoteluri (Cristache Ionescu, Mihalache Pascu, Gheorghe Irimia), doi morari (Ghiță Curelea, Sache Negoescu) și un tipograf în persoana lui Ilie Angelescu.3
În anul 1903 populația Regatului avea un număr de 6 292.032 de locuitori.
O statistică mai veche, realizată în anul 1898 indica pentru întreg județul Dâmbovița un număr de 226 004 de locuitori, iar în anul 1903 aveam 212 665 de locuitori.
Municipiul Târgoviște avea în anul 1903 un număr de 9790 de locuitori. Din cele 52 de căsătorii care au avut loc în acel an, 93 erau cetățeni de religie ortodoxă, 8 erau mozaici, 1 catolic și doi protestanți. În 1903, la Târgoviște s-au născut 296 de copii, 233 legitimi și 63 nelegitimi, iar după credință aceștia erau 7 catolici, 1 protestant și 284 ortodocși.4
O listă cu toate stabilimentele publice din oraș, împreună cu proprietarii care le dețin a fost întocmită și în anul 1904, luna iunie. Pe listă figurau 76 de proprietari de localuri publice, fiind înscrise în special berăriile, băcăniile, cârciumile, vânzătorii de vin și de băuturi spirtoase în general, pentru ca Primăria să analizeze dacă raportat la numărul populației existente mai era nevoie să aprobe înființarea de noi astfel de localuri. Lista se încheie cu cunoscutul negustor evreu Faibovici care figura drept angrosist de vin, pivnițele sale aflându-se pe strada Libertății, în Mahalaua Mitropoliei. 5
Printre cârciumarii de vază ai urbei se numărau și Iorgu Lăzărescu, cu localul său din mahalaua Stelea, situată pe strada I. C. Brătianu, Dumitru Pitiș, cârciumar tot în mahalaua Stelea, Teodor Pitiș, cârciumar pe I. C. Brătianu, Emanoil Vesely, în mahalaua Stelea. Alții erau cafegii, precum Gheorghe Popa Gheorghe, de pe Libertății, dar în mahalaua Târgu, alții erau cofetari, precum Niculae Dumitriu, tot pe Libertății, dar în mahalaua Stelea; alții erau băcani, rachieri, ori dacă n-aveau nici cârciumă, nici birt, aveau sigur o berărie. Pe strada I. C. Brătianu se afla și cofetăria lui Mihalache Petrescu.
Comunitatea Bulgărească
Bulgarii cărora localnicii le-au atribuit în mod eronat multă vreme denumirea de sârbi au migrat în Țara Românească în mai multe valuri, începând încă din Evul Mediu. Cei care figurează în documente că s-au așezat la marginea orașului Târgoviște în anul 1851, locuiseră până atunci în comuna Băleni, răscumpărându-și libertatea de pe moșia boierească cu sume de bani, sau strămutat la Târgoviște.6 Cartierul Matei Voievod ar fi fost întemeiat de ei, iar biserica pe care o frecventează a devenit Biserica Sf. Nifon, refăcută în anul 1854. În mahalaua sârbească s-a fondat și o școală, în anul 1890.7
Comunitatea Israelită
Spre deosebire de bulgari, evreii nu sunt atestați la Târgoviște în perioada medievală, astfel că numeroasa comunitate existentă aici la finele secolului al XIX-lea rămâne o problemă de cercetare pentru istorici, mai cu seamă că au lăsat urme ale șederii lor aici foarte importante: o sinagogă, un cimitir, un local și aveau chiar și o școală, după cum reiese din documentele de arhivă:
„Astăzi, 22 maiu 1897,
Noi, obștea israelită din Târgoviște mai jos semnații, pentru a îndruma comunitatea noastră pe o bază de ordine și de folos cultural spre a putea întreține o școală și o sinagogă și alte așezăminte culturale, precum asemenea de a ajuta pe săraci din venitirule ce se vor crea, ne-am întrunit azi în localul sinagogei, procedând la alegerea de patru epitropi cari să conducă interesele comunităței, pe periodul de trei ani în baza statutelor ce se vor elabora și supune paorbărei Onor Primăriei Locale – c’am ales prin majoritate de voturi, următoarele patru persoane: Hersch Goldstein, I. A. Weiss, Isac Haiman și Herman Grunblatt”, semnează 42 de cetățeni.8
În anul 1906, cu ocazia jubileului de 40 de ani de domnie ai regelui Carol I, comunitatea israelită a organizat un Tedeum în ziua de 10 mai, la ora 9.00, în localul Sinagogii Israelite, la care au fost invitate să participe și oficialitățile locale. Președinte era Isak Haiman.9
Comunitatea catolică. Italienii
O parte însemnată a comunității catolice din Târgoviștea de la finele secolului al XIX-lea era asigurată, în mod surprinzător, de catolicii unguri, mult mai numeroși decât italienii, având în vedere faptul că în anul 1892 erau 266 de unguri și doar 33 de italieni, acestora adăugându-li-se și germanii (119 în total) care nu erau protestanți. Parohul din acea vreme era franciscanul italian Vitus Bianconi10, al cărui mormânt se găsește astăzi dinaintea altarului bisericii pe care el a clădit-o.
În anul 1899 erau 65 de italieni la Târgoviște și rămâne o comunitate mică până la finele acestui secol.11
1Mihai Oproiu, Corina Andrei, Târgoviște. Evoluția administrativă a municipiului între secolul al XV-lea și 1947, Editura Zven, Târgoviște, 2019, p. 190.
2Ibidem, p. 205.
3Ibidem.
4 Serviciului Județean Dâmbovița al Arhivelor Naționale (în continuare SJDAN), Fond Primăria orașului Târgoviște, dosar nr. 6/1904, filele 17-21.
5Ibidem, f. 28.
6Gheorghe Trifonescu, Băleni, Muzeul Județean Dâmbovița, Târgoviște, 1973, p. 27.
7Maria Tufeanu, Cartierul Bulgăresc al Târgoviștei, Editura Pildner & Pildner, Târgoviște, 2006, p. 25.
8SJDAN, Fond Primăria orașului Târgoviște, dosar nr. 6/1897, f. 4.
9Idem, dosar nr. 1/1906, f. 11.
10Iosif Gabor, Iulius Hering, Edmond Barszczowski, Silviu Miloiu (editor), Istoria Așezămintelor Catolice de la Târgoviște, Galaxia Gutenberg, Târgu Lăpuș, 2019, p. 162.
11Alina Dorojan, L’emigrazione italiana nelle terre romene (1861-1916), Scuola Dottorale / Dottorato di ricerca in Scienze Politiche , 99 p.