La poalele munților Făgărași, în localitatea Avrig din județul Sibiu și-a ales baronul Samuel von Brukenthall (1721-1803) locul pentru construirea reședinței sale de vară. Palatul din Sibiu, astăzi sediul Muzeului Național Brukenthal, cea mai veche instituție muzeală din țara noastră, este cu mult mai bine cunoscut vizitatorilor de pretutindeni decât acest colț de rai în care poposim și noi într-un început de primăvară.
Samuel von Brukenthall a fost o personalitate marcantă a Transilvaniei secolului al XVIII-lea. Sub domnia Împărătesei Maria Theresa (1717-1780), acesta a ocupat mai multe funcții înalte, mai întâi cea de cancelar aulic al Transilvaniei, iar în cele din urmă cea de Guvernator al Marelui Principat al Transilvaniei (1777-1787), perioadă care coincide cu cea în care și-a construit la Sibiu palatul edificat în stil Baroc Târziu, astăzi, muzeu. S-a bucurat de o educație aleasă, fiind considerat un adevărat erudit. Perioada petrecută la Viena și-a lăsat amprenta asupra preocupărilor sale, constituind încă de pe atunci colecțiile celebre de numismatică, stampe, biblioteca și pinacoteca. Colecția sa de pictură a fost menționată în anul 1773 în Almanach de Vienne, fiind catalogată drept una dintre cele mai valoroase colecții particulare din mediul vienez. Inspirat de arhitectura Palatului Schoenbrunn și de maiestuoasele sale grădini, Samuel Von Brukenthall construiește în anul 1788 Castelul în stil baroc de pe domeniul de la Avrig, operă a arhitectului Johann Eberhard Blaumann.
Edificiul are formă de u și este înconjurat de întinse grădini în stil franțuzesc și un parc baroc în care au fost plantate specii variate de arbori și arbuști aduși din întreaga lume. Pentru a-și asigura menținerea plantelor din grădină, baronul a dispus construirea unei oranjerii elegante între anii 1770-1779.
Despre colecțiile baronului Samuel von Brukenthall a scris și istoricul francez August de Gerando (1819-1849) în lucrarea sa intitulată „Transilvania și locuitorii săi”:
„Baronul Brukenthall, guvernator al Transilvaniei sub Maria Tereza, a creat un muzeu și o bibliotecă, pe care le-a lăsat moștenire, alături de un fond de 36 de mii de florini, urmașilor săi, cu condiția ca publicul sibian să se bucure de ele. Biblioteca cuprinde circa 18 mii de volume, și crește de la an la an. Se remarcă în cadrul ei mai multe manuscrise, printre aletele acela care conține obiceiul de la Nurnberg, și pe care magistrații Sibiului depuneau jurământul atunci când își preluau funcția. Un alt manuscris, dintre cele mai frumoase care există, este superb decorat cu imagini: este o carte a orelor.”
Asemeni multor reședințe aristocratice din România, decăderea Brukenthallului s-a petrecut în perioada comunistă. După naționalizare, aici a funcționat un spital pentru boli neuropsihiatrice până în anul 2005. Ulterior, a intrat în posesia Fundației Samuel von Brukenthall și a fost deschis vizitatorilor.
Astăzi, pe Lista Monumentelor Istorice se află Castelul Brukenthall, Oranjeria și Parcul. Castelul are nevoie de lucrări restaurare, momentan adăpostește colecții temporare de obiecte tradiționale săsești.
Oranjeria a fost restaurată în anii din urmă, astfel că acum găzduiește un hotel și un restaurant. Anual, aici se desfășoară diferite manifestări, festivaluri, evenimente prin care oamenii de astăzi fac cunoștință cu atmosfera specifică barocului transilvănean.
În parc se mai află exemplare din vechii arbori plantați de baronul Brukenthall, printre ei și un arbore de lalea, din păcate afectat în urmă cu câțiva ani de un trăsnet. Era unul dintre cei mai mari arbori de lalea din România, alături de cel de la Conacul Golescu din Câmpulung și de cel din Parcul Dendrologic Simeria.
Astăzi, grădinile, chiar dacă nu mai au fastul de odinioară, sunt în tot timpul anului înfrumusețate cu flori specifice fiecărei perioade. Primăvara te îmbie cu parfum de zambile și narcise, iar vara poți să te bucuri de regina nopții. Încet, încet, grădinile baronului Samuel von Brukenthall revin la atmosfera paradisiacă din veacul al XVIII-lea.
