Lăzărică Petrescu (1901-1990) este o personalitate a Târgoviștei din secolul XX, fost magistrat, avocat, fost prefect al județului Dâmbovița și primar al municipiului Târgoviște cu realizări remarcabile în activitatea sa profesională până la momentul instalării regimului comunist. Memoriile lui Lăzărică Petrescu (1901-1990) nu au fost încă publicate, acestea aflându-se în manuscris în custodia istoricului târgoviștean Mihai Oproiu, cel care se va ocupa de editarea și publicarea acestei lucrări.
Printr-o șansă extraordinară avem ocazia de a audia vocea lui Lazăr Petrescu datorită păstrării în familie a unor casete pe care “Primarul” a imprimat memoriile scrise la sfârșitul anilor ’70 și începutul anilor ’80. Caseta din care redăm astăzi un scurt fragment a fost înregistrată în anul 1983. Pe măsură că vom intra în posesia întregului material documentar audio vom realiza o arhivă cu aceste înregistrări care să fie la dispoziția celor interesați de viața și personalitatea lui, dar și de o frescă autentică a Târgoviștei din perioada respectivă. Având în vedere faptul că s-a discutat despre ideile sale politice, publicăm spre analiză acest fragment:
“Începuse atunci curentul naționalist și antisemit, iar la Dâmbovița acest curent era slab reprezentat, la cuziști prin Sebastian Rădulescu și la gardiști prin Vojen, un nepot al nevestei lui Ghica Simionescu, fostul director al Prefecturii de Dâmbovița făcut cu un valon. Fusese de meserie actor și regizor și acum regiza naționalismul și antisemitismul cu Garda de Fier. Sentimentul patriotic e drept că mergea în aceeași direcție și l-aș fi îmbrățișat foarte mult, dar cu cine? Și ce erau în contact cu aceste idei erau procedeurile, violența, elogiul adus crimei! Șeful lor, Codreanu, omorâse un om. Fusese achitat, ce-i drept, dar omorul tot omor rămăsese. Și s-a văzut, mai târziu, de ce au fost capabili legionarii. De aceea nu mă angajasem cu nimeni! Tata fusese primar liberal înainte de 1916 și acum făcea parte din gruparea lui Gheorghe Brătianu, rezident liberal împreună cu Tolea și alți fruntași liberali, dar toți au fost trădați de Carol al II-lea care a adus la putere pe liberalii lui I. Gh. Duca, pentru că murise I. Gh. Brătianu și partidul se organizase și, desigur, în împrejurările de atunci era preferabil la guvern un vechi și puternic partid în locul unei rezidențe. Nu voiam să stau în calea tatei atunci când ar mai fi putut să acționeze cu ceva, dar după ce s-a văzut ce s-a ajuns din georgiști și cât s-au risipit, nu am vrut nici să mă duc la liberali, am vrut să-mi păstrez independența. Nu mi-ar fi plăcut să execut ordinele date de un partid care nu ar fi deviat cu nimic de la interesele sale de a veni la putere. Discutam cu mulți, ajungând la concluzia totalitarilor care spuneau că în cele mai antidemocratice forme de guvernământ sunt cele (ale?) partidelor politice, dar nici să spună că formulele totalitare sunt cele mai bune, pentru că formula totalitară o îmbrăcau și naziștii, deci rasiștii și fasciștii, și anarhiștii ca și comuniștii. Toți aceștia judecau că ei sunt singurii care au dreptate și că spre binele patriei toți trebuie să-i urmeze și pe cei ce nu-i urmau îi disprețuiau și-i izolau, iar formula cea mai bună ar fi fost dreptul fiecărui cetățean de a-și alege conducători pe orice cetățean și nu pe partide și asta a fost totdeauna o imposibilitate.” –continuarea o veți putea asculta în materialul audio care are o vechime de aproape patru decenii.
