Despre istoria Târgoviștei s-au scris destule lucrări, însă problemele genezei orașului nu au fost lămurite nici până astăzi. Penuria de documente istorice din secolele al XIII-lea și al XIV-lea lasă loc multor intepretări din care reies însă, foarte puține certitudini.Târgoviște este un oraș secular, nu poate fi vorba despre un oraș sau o cetate milenară, cum s-a mai spus. Bazându-ne pe documentele cunoscute, având în cuprinsul orașului monumentele existente sau referindu-ne la cele care au fost, amintind momentele cheie din istoria cetății, evocând personalități din Istoria Țării Românești, slujindu-ne de amintirile călătorilor străini și de lucrările istorice publicate pe această temă, ne propunem ca acest serial să fie spre folosul celor care vin să viziteze orașul Târgoviște, dar și al celor care locuiesc aici și vor să afle reperele istorice ale urbei. Serialul va fi o călătorie în timp, de la începuturile orașului, până în secolul al XX-lea.
1.ÎNCEPUTURILE ORAȘULUI
La început a fost drumul! Pornind de la Brașov spre Dunăre, carele cu mărfuri traversau munții prin pasul Rucăr -Bran, coborau la Câmpulung, aveau următorul popas la Cetățeni, apoi la Târgoviște, Târgșor, Gherghița, Buzău și Brăila. Această arteră era parte din marele drum comercial internațional care lega Europa Centrală de Gurile Dunării şi Marea Neagră, respectiv Orient.
Pe acest traseu, la adăpostul dealurilor subcarpatice, pe o vale cuprinsă între râurile Dâmbovița și Ialomița, își dădeau întâlnire meșteșugarii și agricultorii aflați de o parte și de alta a munților. Pe terasa înaltă a râului Ialomița, se afla locul de târg, un târg atât de important încât a dat numele unui oraș devenit apoi, capitală domnească. De la acest târg vine denumirea orașului Târgoviște. Termenul de origine slavă sau scandinavă, se traduce prin „târg”, care înseamnă „piață” alături de sufixul „iște” care indică „locul unde a fost ceva”, probabil, un târg mai vechi. Toponimul mai poate fi întâlnit în spațiul balcanic, unde se află și alte localități cu acest nume, dar și în țări precum Polonia, Ucraina, Finlanda.
Prima atestare documentară a orașului este din anul 1396 când călătorul bavarez Johann Schiltberger, participant la Bătălia de la Nicopole, trece prin Țara Românească și vede cele două capitale ale sale, Agrish, Curtea de Argeș și Turcoich, adică Târgoviște. Țara Românească se afla sub domnia voievodului Mircea cel Bătrân. Atestarea este contestată de unii istorici care analizând scrierile călătorului bavarez au concluzionat că acesta a avut două vizite în Țara Românească, argumentând că nu se poate spune precis în care dintre acestea a trecut prin cele două capitale, existând și opinii care susțin că nu a fost deloc în Târgoviște.
Dacă singurul document din veacul al XIV-lea referitor la existența orașului Târgoviște este pus la îndoială, dovezile arheologice plasează fără dubiu începuturile orașului în acest secol, mai exact în prima jumătate a veacului al XIV-lea. Vatra orașului se afla pe locul unde astăzi este Cartierul Suseni. Aici s-au stabilit în jurul anilor 1300-1350 coloniștii germani care au constituit principalul factor urbanizator de la sud de Carpați. Anterior, sașii fondaseră orașul Câmpulung. În biserica catolică Bărăția cu hramul Sf. Iacob din Câmpulung, ctitorită de sașii câmpulungeni se păstrează dovada vechimii acestei comunități prin piatra funerară a comitelui Laurentius de Longocampo, decedat în „anno domini mille tre cento”, anul Domnului 1300. Anterior acestei date s-a clădit biserica din Câmpulung, la scurt timp după venirea sașilor în Langenau sau Longus Campo, cum mai apare în scrierile vechi, orașul Câmpulung. La sud de Carpați prezența sașilor colonizatori în aceeași perioadă este atestată în orașele Curtea de Argeș și Râmnic. Târgoviștea a fost cel mai sudic oraș în care au ajuns coloniștii germani.
″După instalarea saşilor la Târgovişte s-a instituit şi un târg săptămânal, organizat în aceleaşi zile ca și la Braşov, în fiecare joi şi vineri, la care aveau o largă participare atât meşterii şi negustorii saşi, cât şi producătorii locali din Târgovişte şi împrejurimi. Piaţa permanentă se afla în întâmpinarea drumului Branului sau al Braşovului, din care s-a păstrat până astăzi un fragment pe «Strada
Braşovului», al cărei nume nu-şi găseşte altă explicaţie. Înainte de construirea podului
Mihai Bravu, chiar strada cu acelaşi nume se chema Uliţa Braşovului. În faţa acestei
ulicioare, alături de piaţă, «vicino alla piazza» se afla biserica saşilor între actualele
străzi Mihai Bravu şi Calea Domnească”, explica într-unul dintre articolele sale istoricul Radu Gioglovan.
Prosperitatea adusă de coloniștii sași a atras în orașul târg și domnia care a stabilit aici un punct vamal și a ridicat primele case domnești, datate arheologic în cea de-a doua jumătate a veacului al XIV-lea.
Documentele de cancelarie atestă existența orașului sub domnia lui Mircea cel Bătrân în privilegiul din anul 1403 (potrivit datării făcută de P. P. Panaitescu) acordat negustorilor din Polonia. Documentul menționează că domnul are dreptul să cumpere cel dintâi din mărfurile care tranzitează acest oraș, pentru necesitățile casei sale din Târgoviște.
„Dat-a domnia mea credinţa şi sufletul domniei mele tuturor neguţătorilor şi
pârgarilor din ţara părintelui şi fratelui domniei mele Vladislav, regele de la Leopole
„Liov”, şi pârgarilor din ţara fratelui domniei mele marele principe Vitold, cum că să
aibă voie de a veni în ţara domniei mele cu mărfurile lor, fiindu-le venirea slobodă, pe
credinţa şi sufletul domniei mele, cu o avere cât de multă, fie măcar cu nenumăratele
nenumăratelor şi miile miilor de întunerice; şi numai într-un loc, unde le va fi dezlegarea
mărfurilor, la Târgovişte, acolo să plătească vamă şi apoi să-şi cumpere ce vor pofti; iar
din marfa lor, domnia mea îşi va cumpăra ce-şi va alege, şi după aceea ei să fie slobozi de
a umbla în toată ţara şi provincia domniei mele, vânzând şi cumpărând prin toate
oraşele, prin toate schelele de pe Dunăre, începând de la Porţile de Fier şi chiar până la
Brăila…” ( Relaţiile internaţionale ale României în documente (1368-1900), Bucureşti, 1971)
Un alt document ne arată că Mihail I, fiul lui Mircea cel Bătrân și asociatul său la domnie rezida la Târgoviște, pe care-l numea „orașul domniei mele”. Documentul a fost datat între anii 1407-1418 și se referă la acordarea unor danii și privilegii mănăstirilor Cozia și Cotmeana. Acesta este cel mai vechi document dat de un voievod din scaunul domnesc Târgoviște. După domnia lui Mircea cel Bătrân care a rezidat la Argeș, principala reședință domnească devine, Târgoviște.
″ Datorită extinderii Ţării Româneşti spre sud-est, Argeşul şi-a pierdut poziţia avantajoasă pe care o deţinea anterior, fiind prea aproape de munţi şi de Transilvania, dar prea departe de Dunăre. În
aceste condiţii, în mod firesc, de la începutul secolului al XV-lea, domnia a preferat o
reşedinţă situată mai spre centrul ţării, condiţie pe care Târgoviştea o întrunea, deoarece
avea bine asigurate legăturile cu toate părţile statului, fiind mai bine poziţionată şi din
punct de vedere administrativ.”
Domnia voievozilor munteni era una itinerantă, adică bazată pe mai multe reședințe. Între acestea, Târgoviștea a jucat rolul de cea mai îndelungată capitală, fiind singura care a împărțit statutul de scaun domnesc, pe rând, cu Câmpulung, Curtea de Argeș și București.
Referințe bibliografice:
Laurențiu Rădvan, Orașele din Țările Române în Evul Mediu (sfârșitul secolului al XIII-lea – începutul secolului al XVI-lea)
Denis Căprăroiu, Orașul medieval în spațiul românesc extracarpatic (secolele X-XIV), ediția a II-a, editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2012;
Alexandru Ciocîltan, Comunitățile germane la Sud de Carpați, în Evul Mediu (secolele XIII-XVIII), Muzeul Brăilei „Carol I”, editura Istros, Brăila 2015
Traian – Valentin Poncea, Geneza Orașului Medieval Românesc Extracarpatic (secolele X-XIV)
Editura Biblioteca Bucureștilor, București, 1999
Vasile Drăguț, Arta Gotică în România, editura Meridiane, București, 1979
Cristian Moisescu, Târgoviște, Monumente istorice și de artă, editura Meridiane, București, 1979
Mihai Oproiu, Corina Andrei, Târgoviște evoluția administrativă a municipiului între secolele al XV-lea și 1947, editura Zven, Târgoviște, 2019
Radu Gioglovan, Monumente Gotice Târgoviștene, Valachica, 1977 – 1978
Florin Gabriel Petrică, Note și observații asupra istoriei spațiului aulic din Țara Românească și Moldova, editura Academia Română. Centrul de Studii Transilvane, Cluj- Napoca, 2015
Petru Virgil Diaconescu, Arheologia habitatului urban târgoviștean, secolele XIV-XVIII, editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2009
Nicolae Constantinescu, Corneliu Ionescu, Petru Diaconescu, Venera Rădulescu, Târgoviște Reședință Voievodală (1400-1700) – Cercetări arheologice – (1961-1986), editura Cetatea de Scaun, Târgoviște 2009
