Notă: Articolul a fost redactat de Alin Bogdan Popescu, urmaș al familiilor Andronescu-Dudău și înrudit deasemenea cu Stematiu! Mai multe despre cercetările sale asupra famiilor vechi târgoviștene puteți găsi aici.
În a doua jumatate a secolului al XIX-lea și în prima jumatate a secolului XX, familia Stematiu a fost cunoscută în Târgoviște ca o familie importantă, care a dat orașului multe personalități notabile.
O mărturie a unui descendent de marcă al acesteia, dl. Ing. Prof. Universitar Dr. Dan Stematiu, membru titular al Academiei de Științe Tehnice din România, ne determină să credem ca familia este la origine grecească și că un prim membru al acesteia s-a stabilit la începutul secolului al XIX-lea, pe meleaguri târgoviștene. Din păcate, tradiția orală a familiei nu a păstrat numele acestuia.
Se știe în prezent, că primii doi purtători ai numelui Stematiu, rămași în amintirea posterității, au fost Ion (Niță) și Tache (de la Costache), acesta fiindu-i cel mai probabil frate, copiii celui sosit din Grecia. Despre Tache, cunoaștem doar, că avea o prăvălie în Târgoviște, unde celebrul industriaș Stan Rizescu din Brănești, Dâmbovița, fondatorul industriei țesăturilor în România, a învățat primele noțiuni ale comerțului, fiindu-i ucenic: „În 1869, în urma unui incident, Stan Rizescu a plecat în lume. A ajuns băiat de prăvălie la magazinul lui Tache Stematiu din Târgovişte. În 1877 se angajase la magazinul de fierărie şi manufactură Jean Staub din Calea Moşilor din Bucureşti. De aici, a plecat să-şi ajute un prieten, ce lucra la magazinul de manufactură Drăghiceanu & Popescu.”(*1)
O primă referință despre Niță Stematiu, o avem din septembrie 1857, când cu ocazia întocmirii listelor de alegători pentru Divandul Ad Hoc al Unirii, acesta împreună cu un grup de 14 orășeni, se adresa caimacanului Alexandru D.Ghica, plângându-se că ”onor comitet însărcinat cu întocmirea listelor electorale, cu nici un chip nu a voit a primi de a fi și noi înscriși în listă cu alții cu asemenea drepturi. Făcuseră cereri și alăturaseră acte pentru constatarea calităților cerute”. Astfel, „rămasi pe dinafară și acuzați, fără motive și fără drept”, cei 14 orășeni cereau: „..să li acorde dreptul ce-l avem de a fi și noi înscriși, sau dimpotrivă, să fim izgoniți din pământul nașterii noastre, ceea ce ar fi pentru noi, mai suferit și mai onest decât să rămânem despărțiți de drepturile ce fiecare român are. Vă rugăm cu cel mai profund respect a ne lăsa a ramâne nepăstuiți, căci suntem datori a da seamă și cuvânt înaintea lui Dumnezeu și nici vom a păstra blestemul etern al urmașilor noștri.”(*2).
Putem concluziona, că Niță Stematiu îmbrățișase deja ideile pașoptiste, premergătoare Unirii Principatelor -„Libertate, Egalitate, Fraternitate”- și se exprimă în acest sens, încercând a-și câștiga drepturile cuvenite stării sale materiale, de negustor, proprietar de ateliere și prăvălii, în capital de peste 8000 lei. (*3). O altă referință, o avem din anul 1866, când acesta apare înscris în listele electorale pentru Colegiul III (cuprindea cetățenii care aveau venituri funciare, personale și din patente, obținute din comerț sau alte profesii exercitate), conform noii legi electorale promulgată de domnitorul Carol I, în 28 Iulie 1866, ca făcând parte alături de alți orășeni, precum Alexe Ioniță, Chivu Dumitriu, toți din Mahalaua Mitropliei.(*4)
O a treia referință despre Nița Stematiu, care va evoca generațiilor următoare, că acesta a fost un om iubitor de cele sfinte și darnic, o găsim în pisania Bisericii Lemnului din Târgoviște, zugrăvită deasupra ușii de intrare în pronaos, datată 20 Septembrie 1894, care pe la mijlocul ei, aduce aminte: „Iar acum la anul 1864, având trebuință de reparat, la învelitoare și zugrăveală și faceria din nou a tâmplii,…..(…)…iar zugrăvela, învelișu de fer și turla, cu ajutorul d(omni)lor Dimitrie Băjescu, Ioniță Stematiu, Sima Danciu….”.(*5)
Dintre cei doi frați Ion (Niță) și Tache, doar primul, negustor de vază al orașului, ale cărui date exacte de stare civilă nu le cunoaștem, dar care pare să fi trăit între 1815 și 1880, va face ca amintirea numelui Stematiu să rămână posterității, urmașii săi urmând să creeze moștenirea culturală și spirituală a acestei familii, a localității în care s-au stabilit inițial. După câteva generații, aceștia rămân la fel de semnificativi în viața urbei, chiar dacă între timp, s-au răspândit și înmulțit, făcând parte acum și din familii înrudite celei dintâi, purtând nume mai mult sau mai puțin celebre, dar ducând mai departe cu cinste și numele de Stematiu.
Amintirea lor, va fi reîmprospătată târgoviștenilor, datorită mai ales, celor câteva case păstrate în oraș, dintre care trei considerate a fi monumente istorice, deși acestea nu poartă în prezent numele familiei Stematiu.
Din cercetările noastre, reiese că Niță Stematiu a avut împreună cu soția sa, al cărei nume nu îl cunoaștem, următorii trei copii, enumerați mai jos în ordinea nașterii lor:
Primul este Ion (Nițică) care a trăit aproximativ între 1850- 1936, viitorul primar al orașului Târgoviște, despre care mai avem azi doar câteva mărturii scrise, una rămasă în analele Biserii Stolnicul din Târgoviște și anume că „la anul 1882 s-a făcut tâmpla, zugrăvit , pardosit și stranele de I. Stematiu și soția sa Elena, în care timp s-a făcut sanurile și alte ornamente de dumnealor Stelian R. Dudău, Chiriță Rădulescu, Barbu Silvestru, Luxandra P. Vlăsceanu, C. Rădulescu, preotul Abramescu și alți iubitori de sfânt locaș”, acesta restaurând biserica la aproape 30 de ani, după reparația lui Ion Răducanu Dudău, stră-stră- străbunicul autorului, fost primar al orașului, în 1854, noua reparație fiind finalizată la 4 august 1882.(*6)
Important de menționat este că, Ion (Nițică) Stematiu a fost unul dintre membrii fondatori ai Partidului Național Liberal, filiala Dâmbovița, ajungând senator și reprezentând acest județ în Parlamentul României, Colegiul II, în iunie 1907 alături de dr. D. Drăghiescu. Nițică Stematiu a îndeplinit funcția de primar al Târgoviștei, în două mandate, primul între 1 Martie 1896 și 2 Septembrie 1897 și al doilea între 13 Ianuarie 1904 și 12 Ianuarie 1905, reprezentând doar PNL-ul. Deasemenea, a activat în mai multe rânduri ca „ajutor de primar” militând pentru modernizarea orașului și a fost de mai mute ori și consilier al Consiliului Orășenesc.(*7)
În plus, s-a remarcat pe tărâmul operelor de binefacere, contribuind și el la repararea Bisericii Lemnului care în 1894 avea din nou” nevoie de reparații și de zugrăveală la interior și exterior, spălarea, lustruirea și poleirea tâmplei și a icoanelor” și s-a aflat printre ”mahalagiii care au acordat ajutor “(*8). A continuat afacerea tatălui său, dar îl regăsim în anii 1902-1903 și ca proprietar de terenuri petrolifere, având patru puțuri în Glodeni și nouă în Scorțeni, județul Dâmbovița.(*9)
Al doilea fiu a fost Alexandru (18.09.1856 -19.11.1911) care a ajuns mare comerciant și proprietar, inclusiv de terenuri petrolifere ca și tatăl său, dar vom reveni asupra lui.
Al treilea copil a fost Viorica, născută aproximativ la 1860, căsătorită cu un frate al primarului Târgoviștei, Petre Petrescu (primar între 24 Septembrie 1908-8 Ianuarie 1911) și a cărei fiică, Virginia (Gica) s-a căsătorit cu generalul Nicolae Condeescu (1876-1936), șef al Casei Militare Regale și Ministru de Război. Ca o paranteză doar, familia fostului primar și senator liberal Petrică Petrescu (1853-1929) ale cărui date corecte de naștere și deces, se mai pot citi cu greu de pe crucea mormântului său din Cimitirul Central din Târgoviște, a fost foarte numeroasă. Acesta a avut zece copii, cel mai mic dintre ei fiind comandorul Ion Benone Petrescu (1919-2007), memorialist, critic literar și scriitor prolific, una dintre cărțile sale “Târgoviștea în vitralii ”fiind un “puzlle epifanic despre spiritul locurilor, reverberând cu lumini și culori calde din atâtea fapte de istorie și cultură, creat și întreținut de oameni care au fost și pe care memoria, oricât de anevoios și fragmentar, îi aduce mereu în prim-planul prezentului “ după cum amintea în postfața cărții poetul dâmbovițean, Ștefan I. Ghilimescu, întâmplător, coleg la un moment dat și prieten bun cu unchiul (Nae Popescu) autorului.
Primarul Petre Petrescu a avut deasemenea mulți frați și surori: o soră a acestuia, Maria, a fost căsătorită cu generalul medic Ion Saidac, iar o altă soră, Lilica cu generalul Comănescu, comandantul Școlii de Cavalerie din Târgoviște între 1923-1926, încă de pe vremea când acesta era doar colonel.(*10)
Revenind la Ion I. Stematiu, acesta a avut patru fii. Primul, Gheorghe Stematiu (1871-1942) a ajuns un apreciat inginer la CFR, care după ce a absolvit Facultatea de Drumuri și Poduri din București, a lucrat până la pensie, doar în această întreprindere. A fost căsătorit cu o Ecaterina și se pare că a nu a avut urmași.
Ceilalți doi fii, Dumitru (n. 23.10.1874) și Constantiu (n.aprox. 1875) au îmbrățișat cariera juridică, iar cel mai mic, Stefan s-a născut aproximativ în 1876. Toți patru au învățat în București, la liceul Matei Basarab.
Dar, să-i amintim pe rând: Dumitru (Dimitrie), dupa studii de drept la Iasi, a activat la Găesti ca adjunct de judecător și apoi la Târgoviște a fost substitut de procuror și supleant. A scris „Despre Mandat”, ca teză de licență. Ulterior, stabilindu-se la Târgoviște, a fost un avocat de mare succes, membru al Corpului Avocaților din România, la 1911. (*11). Este posibil însă ca acesta să fi fost în tinerețe ofițer, așa după cum menționează Mihai Sorin Rădulescu în cartea sa, “Genealogii”(*12).
Dumitru a avut cinci copii, două fete și trei băieți. Doi dintre băieți, Corneliu și Ionel, au avut cariere de mare succes în armată, iar Gheorghe a urmat cariera comercială. Astfel, primul născut dintre ei, Cornel D. Stematiu (1900-1985) a ajuns lt. col. de aviație, a fost căsătorit cu Gabriela și a avut un singur copil, pe domnul Dan C. Stematiu, în viață, profesor universitar, membru titular al Academiei de Științe Tehnice din România, care va avea la rândul său un băiat, Alexandru Corneliu, inginer constructor, cu studii la Paris. Acesta are un fiu, Petru Stematiu, preșcolar în prezent. Domnul Profesor Dan Stematiu a avut amabilitatea de a ne oferi informații despre ramura Dumitru Stematiu din care se trage. Poza alăturată fiind publicată pe CV-ul on line al domniei sale.
Ionel Stematiu, amintit anterior, a urmat cariera militară, devenind colonel de artilerie , membru al gărzii regale și a avut un fiu, Virgil, inginer – subramura aceasta se stinge fără urmași- iar Gheorghe, cel mai mic dintre copiii lui Dumitru Stematiu, a urmat Academia Comercială, deasemenea stins fără urmași.
Fetele, Viorica (n.putin inainte de 1900) și Maria (n. aproximativ in 1902) au locuit doar în Târgoviște, până prin anii 1970-1980, când a murit și ultima dintre ele. Dintre cele două, doar Maria, în ultimii ei ani de viață, a fost căsătorită. Soțul, domnul Sinescu a fost medic de profesie, un om de o mare finețe și bunătate , care la pensie fiind în acei ani, își cheltuia timpul liber meșterind diverse, poate pentru a-și păstra manualitatea, pasionat fiind mai ales de confecționarea unor lămpi din materiale reciclabile, asa cum îsi aduce aminte o verișoară de-a mea, care l-a cunoscut în copilărie.
Constantin, fratele lui Dumitru, a scris ca teză de licență “Puterea paternă în dreptul roman și român” dar a lucrat ca avocat în București, unde s-a și stabilit și a trăit apoi până la moarte, fără să aibă urmași. Iar Ștefan, ultimul copil al cuplului Nițică și Elena Stematiu, s-a născut pe la 1862 și a avut la rândul său un fiu numit tot Ștefan, născut la 22.06.1894 care a devenit maior al Armatei Regale Române (13*).
În Cimitirul Central din Târgoviște, exista două morminte de tip cavou subteran. Pe crucea unuia dintre ele, se poate citi despre Mr. Ștefan Stematiu care a trăit între 1897 -1942 și a murit cu vitejie în război: „Muri cum se moare pe câmpul de moarte, cu chipul întors spre dușmani”. Tot în același loc este îngropat și fiul său, Prof. Ștefan St. Stematiu (a treia generație cu același prenume) 1942-1997. Făcând unele cercetări printre cei care ar fi putut să-l cunoască personal, am aflat că acesta a fost un foarte bun profesor de fizică, dar și diriginte, care a activat la Liceul „Voievodul Mircea” din Târgoviște. În celalalt loc, sunt înmormântați Constantin Stematiu (30.04.1934- 13.10.1999), licențiat limbi străine cu specializare în limba rusă, fratele profesorului Ștefan Stematiu și mama acestora, Valentina Stematiu (1908-1976) soția maiorului Ștefan Stematiu. Poza acesteia, de pe cruce, ne-o înfățișează îmbracată în ținută militară de ofițer de cavalerie, cu decorații (Crucea Comemorativă a WW I cu barete, Coroana României) pe Valentina Stematiu, Atât Constantin cât și Ștefan au avut copii, câte doua fete, ce duc mai departe renumele familiei Stematiu.
Dintre cele patru-cinci case existente încă în oraș, legate de numele Stematiu, cea mai celebră, este cea situată pe strada I.C. Vissarion la nr.4, numită strada Ion I. Stematiu, după numele primarului, până prin anii 1947-1948.
Cumpărată fiind de Alexandru I. Stematiu fratele l, mare comerciant și proprietar in industria petrolului, de la negustorul Ion Constantinescu, casa a aparținut ulterior familiei Sănătescu care nu a apucat să locuiască în ea, în final, mutându-se la București. Astfel, casa a fost oferită ca zestre, de Alexandru Stematiu, fiicei sale Gabriela, căsătorită cu generalul Constantin Sănătescu, fost șef al Casei Regale, prim-ministru al noului guvern instalat la 23 August 1944. Actualmente casa se numește Casa Mihai Stănescu, listată la numarul DB-II-m-17316 în Lista Monumentelor Istorice Dâmbovița.
O casă celebră în oraș, cunoscută azi drept Casa Murăreț, a fost renovată de Niță Stematiu în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, pe vremea când îi era proprietar, actualmente policlinică privată, situată pe strada Grigore Alexandrescu, nr. 7.
Nu se cunoaște data exactă de construcție a acesteia, fiind veche poate de peste două sute de ani, dar transformarea făcută de Niță Stematiu, la care au contribuit aceiași celebri meșteri italieni conduși de Balthasare Vignossa Giovanni, care au pictat și zugrăvit și clădirea primăriei și pe cea a prefecturii, face ca această casă să rămână una dintre cele mai frumoase din oraș.
Celelalte două case legate de numele Stematiu sunt situate pe strada Al. Ioan Cuza. Una la numărul 20, fiind menționată pe aceeași listă, drept Casa Țenea. În ea au locuit până prin anii ‘70 ai secolului trecut, cele două surori, Maria căsătorită Sinescu și Viorica necăsătorită, fiicele lui Ion I. Stematiu. La nr. 14 a locuit după Al Doilea Război Mondial, Valentina Stematiu, soția maiorului Ștefan Stematiu.
Mama Gabrielei Sănătescu (1891-1972) a fost Elena Stematiu, născuta Andronescu (1868- 1960) președinta asociațiilor Crucea Roșie și Solidaritatea, filialele Dâmbovița, o mare personalitate a județului, soră cu scriitoarea Smaranda Gheorghiu și cu stră-străbunica autorului, Theodora Dudău-Andronescu.
Elena, prin căsătoria cu Alexandru I. Stematiu, face legătura dintre doua familii importante ale orașului Târgoviște, familia Andronescu fiind înrudită și cu alte familii de vază – pe lângă P. Gheorghiu și St. Dudău – precum: A. Ghika, gen.I. Anastasiu, ing. C. Kuelle, D. Negulescu, C. Istrate, L. Basarabeanu, E. Andronescu (ramura Ion Andronescu II) dacă este să ne referim la cumnații și cumnatele Elenei.
Pentru a exemplifica doar câteva momente din viața și activitatea Elenei Stematiu, la 30 Martie 1925, o regăsim la înființarea Societății Solidaritatea, a femeilor române, filiala Dâmbovița, a cărei presedinte este aleasă (*15), printre membri numărându-se și Elena Dumitrescu-Dudău, nepoata ei de soră. Apoi in 1928 pe 6 Iunie, cu ocazia Congresului Ligii Culturale ce s-a ținut la Târgoviște, o găsim printre membrii comisiei de întâmpinare : “Cu trenul de 10 dimineața a sosit în localitate d. profesor Nicolae Iorga, președintele Ligii, însoțit de un număr de peste 250 congresiști. În gară au fost întampinați de domnii Ioan Dimitriu, prefectul județului, G. Pârvulescu primarul orașului, colonel Bianu comandantul garnizoanei, de parlamentari și de membrii secțiunii locale ai Ligii Culturale. La intrarea trenului în gară, muzica Reg. 22 infanterie a intonat un marș. Un public foarte numeros umplea peronul gării. D-na Stematiu, președinta Crucii Roșii, a oferit flori D-nei Iorga. Dl. G. Pârvulescu, primarul orașului a urat bun sosit congresiștilor ..”(*16). Prin întreaga sa activitate de președintă a Crucii Roșii, filiala Dâmbovița între 1917 și 1941 și presedinte de onoare între 1941 și 1945 (*17), Elena Stematiu va rămâne un simbol și un model de urmat celor care vor dori în viitor să se implice cu bune rezultate, pe tărâmul activităților caritabile.
Ceilalți copii ai lui Alexandru și ai Elenei Stematiu, în afara Gabrielei, a doua nascută din familie și deja menționată, au fost în ordinea nasterii: Matei Stematiu (13.11.1889-03.07.1980) ajuns mare funcționar bancar în București, căsătorit cu Constanța Becheanu (1902-1979) din cunoscuta familie de negustori Becheanu, fiica fiicei (Zoe) marelui comerciant bucureștean Luca P. Niculescu, strămoșul ambasadorului României în Franța, dl. Luca-Alexandru Niculescu. Urmează Viorica Stematiu (13.10.1892-27.09.1966) căsătorită cu Constantin Petrescu-Cosma, prim procuror al Tribunalului Dâmbovița și mezina familiei, Angelica Stematiu (07.11.1893-dupa 1970) căsătorită cu ofițerul Ioan (Jean) Feraru, fiul moșierului craiovean Grigore Feraru și al Alinei Feraru, născută Coandă, mătușa marelui inventator Henri Coandă. Ca o paranteză, Ioan Feraru a avut două surori, Laura traducătoare, căsătorită cu omul de litere Mihai Dragomirescu (22.03.1868-25.11.1942) și pe Teodora căsătorită mai întâi cu directorul Siguranței Eugen Cristescu (03.04.1895-12.06.1950) și apoi cu colonelul Cezar Golici (*18).
Matei Stematiu a avut o fiică, Georgeta-Florica (1928-2016), căsătorită cu Sergiu Vasile Ionel Ungurelu (1924-2002), inginer agronom și un fiu, Nicolae Alexandru Stematiu, căsătorit cu Hermine născuta Simen, ambii decedați la Stuttgart, în Germania, fără descendenți cunoscuți.
Gabriela Sănătescu a avut o fiică, Simona (1913-1922) căsătorită cu celebrul medic chirurg cardiovascular Tiberiu Ghițescu (n.1913), nepotul de fiu al lui Ghiță, fratele pictorului Nicolae Grigorescu.(*20)
Viorica Cosma, sora ei, a avut doi copii, pe Elena căsătorită Georgescu-Vâlcea, probabil o rudă apropiată a scriitorului Alexandru Georgescu-Vâlcea (n.1893) magistrat, poet, ziarist, împreună având o fiică, Cristina, filolog, stabilită în Franța și pe medicul ofițer Constantin (Dinel) Alexandru Cosma (1919-1976) care la rândul său, a avut un băiat și o fată, Simona. Băiatul, Radu Cosma, inginer geolog de succes, stabilit pentru un timp în Germania, a scris o carte autobiografică ”Pietrele care rămân”, publicată de editura “Amanda Edit” în 2016, în care descrie pe larg această ramură a familiei care are descendenți până în zilele noastre, acesta având doi copii la rândul său, o fată și un băiat.
Ca o picanterie genealogică, Sergiu Ungurelu era născut în comuna Nicolae Titulescu de azi, care era formată pe la 1900, din satele Ungurei și Titulești, situate la 600 m unul de celelalt, în apropiere de râul Vedea. Se pare că stră-bunicul acestuia, Anghelache Ungurelu era rudă – frate sau văr – cu bunicul patern al marelui om politic Nicolae I. Titulescu și anume protopopul Nicolae Ungurelu, bun gospodar, proprietar al unei moșii, pe care a mărit-o în timp, cumpărând și alte părți de moșii de la boierii Bărbătești și Ungurei și de la care moșie, si-a luat celebrul diplomat, numele de Titulescu(*21). Cei doi soți, Georgeta și Sergiu Ungurelu au avut împreună doi băieți, ambii ajunși azi ingineri de valoare, care duc mai departe, renumele și moștenirea maternă a familiei Stematiu.
Astfel, putem concluziona că numele Stematiu este purtat cu mare cinste de către descendenții din linia masculină a familiei. Însă exista foarte mulți urmasi directi, din linia feminină a acesteia – așa cum am arătat deja- care duc mai departe și ei, daca nu numele, măcar renumele familiei.
Autor, Alin Bogdan Popescu
(*1) Site-ul web al Primăriei Brănești, județul Dâmbovița, partea 3.3 Industrie: https://branestidambovita.ro/index.php/comuna-branestidambovita/#1611418166552-d94f2902-f88a
(*2) „Târgoviște, Evoluția Administrativă a Municipiului între Secolul al XV- lea și 1947”, de Mihai Oproiu și Corina Andrei, Editura Zven 2019, pag.196, vezi nota 549 “Documente privind Unire Principatelor, I, București,1861, p.513”.
(*3) „Târgoviște”, Vol.II 1821-1918 de Mihai Oproiu și Pârvan Dobrin, Editura Bibliotheca 2001, pag.85.
(*4) „Două file din istoria Dambovițeană”, articol din ziarul Gazeta Damboviței, Tableta de Joi 10.02.2022 de Radu Alexandru State, dr. in istorie și consilier principal la Serviciul Județean Dâmbovița al Arhivelor Naționale.
(*5)si (6) „Inscripții și Însemnări din Județul Dâmbovița”, Volumui I, Municipiul Târgoviște”, de Radu Gioglovan și Mihai Oproiu, publicat de Muzeul Județean Dâmbovița în 1975, pag. 65 și respectiv pag.200.
(*7) și ( *8) Ibidem 2.
(*9)”Statistica Miniera, cuprinzând Explotațiunile de Petrol” pe Anii Financiari 1902/1903, 1903/1904, 1904/1905 si 1905/1906, București, Inst. de Arte Grafice Carol Goebl”, 1906.
(*10) Ferpar la moartea fostului primar și senator Petrică Petrescu, în ziarul Universul de vineri 5 Iulie 1929 (*11) Albumul Corpului Avocaților din România, Director L.Scarlatescu, 1911, Tipografia Unirea, Calea Moșilor 123, București.
(*12) “Genealogii “ de Mihai Sorin Rădulescu pag. 200 și 234 -născut 23 Mai 1874 și nota 36 pagina 236 ”Anuarul armatei Române pe anul 1900” pag. 546.
(*13) Mențiune despre Ștefan I, în ” Genealogii” de Mihai Sorin Rădulescu, Editura Vremea 2018, pag.234.
(*14) si (*19) Ilustrații din Encicopedia Orașului Targovistei, Editura Bibliotheca 2012.
(*15) Articol din ziarul Dimineața apărut în 30 Martie 1925.
(*16) Articol apărut în ziarul Dimineața din 6 Iunie 1928.
(*17) „Elena Stematiu – O dâmbovițeancă pe frontul binefacerilor ” de prof. dr. Marian Curculescu, articol publicat în revista „Document” – Buletinul Arhivelor Militare Române, nr. 4/2019.
(*18) și (*20) ibidem (*12).
(*21) “Documente inedite referitoare la Nicolae Titulescu (1882-1941) și înaintașii săi ” de Dr. Dorin Demostene Iancu, articol publicat în revista „Oltenia, Studii. Documente. Cercetări” nr.2/2014.