Arhitectul Romano de Simon s-a născut la Târgoviște, într-o familie de italieni originari din Osoppo. Era fiu al lui Virgilio de Simon și al Domenicăi Pezzetta, membri ai numeroasei comunități italiene din Târgoviștea anului 1900. S-a născut chiar în acest an, în ziua de 12 ianuarie. Bazele educației sale au fost primite în comunitatea târgovișteană, unde a urmat învățământul primar și secundar. Familia decide, însă, să-l trimită în Italia, pentru a studia la Academia di Belle Arti din Parma, instituție pe care a absolvit-o în anul 1923, primind titlul de “Professore di Architectura con splendida votazione”. Reîntors în Târgoviște, unde se și căsătorește, în anul 1924 cu Ecaterina Constanța Voinea, Romano de Simo predă desenul și limba italiană la Liceul Comercial din oraș și lucrează la elaborarea planurilor a numeroase clădiri. O solicitare în care cere primăriei să-i elibereze o adeverință cu clădirile proiectate de el indică nu mai puțin de 23 de case edificate în Târgoviște până în anul 1926. Treizeci de ani mai târziu, în 1956 Romano de Simon se pregătea să intre ca profesor la Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” din București, context în care își redactează un memoriu de activitate cu, probabil cele mai reprezentative lucrări ale sale. În lista care cuprinde 35 de clădiri civile, șase biserici, patru clădiri industriale (fabrici) și șase monumente de for public (sculpturi), se mai află doar 9 clădiri construite de el în Târgoviște. Printre cele 9 figurează și clădirea Băilor Comunale, semn că a considerat-o o clădire destul de însemnată încât să și-o înscrie în memoriul de activitate întocmit pentru a fi profesor la Ion Mincu. În ultima parte a vieții a locuit la București, unde a și decedat la data de 26 mai 1981. A fost incinerat, iar urna cu cenușă a fost depusă în cavoul familiei De Simon, proiectat tot de el, aflat în Cimitirul Catolic din Târgoviște.
Edificii superbe care poartă semnătura arhitectului Romano de Simon pot fi admirate astăzi în București, Ploiești, Constanța și Târgoviște. La acestea se adaugă și o biserică în Târgu-Frumos, un imobil „casă a pionierilor” la Timișul de Jos, o clădire în Săcuieni, un conac ( dispărut astăzi) construit pentru familia Corbescu la Doicești și alte două biserici în județul Dâmbovița, în loculaitățile Șotânga și Gura-Ocniței. A construit atât biserici catolice cât și ortodoxe, în stiluri complet diferite, dovedind o creativitate extraordinară. Târgoviște este mai mult decât orașul natal al arhitectului Romano de Simon, este și orașul care-i păstrează cele mai multe dintre clădirile sale, la cele 23 edificate până în anul 1926 adăugându-se, ulterior altele cel puțin 20. Din păcate, nu există un inventar al acestora și nici nu se poate spune în momentul de față câte au supraviețuit, mai ales în contextul demolărilor din perioada comunistă, dar și în contextul transformărilor din ultimele decenii, când noile construcții au mutilat complet fața orașului, fără ca autoritățile să încerce să protejeze clădirile cu valoare arhitecturală, nici măcar pe cele înscrise pe Lista Monumentelor Istorice. Acesta este și cazul Complexului Băilor Comunale, o clădire care nu a fost înscrisă pe Lista Monumentelor Istorice, deși de numele ei se leagă două personalități ale orașului, arhitectul Romano de Simon, cel care a proiectat-o, și primarul Lăzărică Petrescu.
„D. Lazăr petrescu, primarul orașului, a instituit un concurs cu premii pentru alcătuirea proiectelor de construire a Băii comunale, cu Sală de spectacole. Din cele patru proiecte prezentate la concurs, consiliul de colaborare a opinat să se aleagă între proiectele domnilor arhitecți Romano de Simon și Rogman.” scria în presa vremii. Documentele de arhivă ar indica, însă existența a mai multe proiecte, numai arhitectul Romano de Simon elaborând șase variante din care, într-un final, s-a ales cea mai bună.
Clădirea era formată dintr-un hol de intrare, două săli de dezbrăcare (bărbați și femei), era prevăzută cu „dușuri pentru curățenie obligatorie, două săli de aburi, câte 2 săli de sudație și masja, bazin, cabine de băi de cadă, săli de hidroterapie și cabinet medical și, ca anexă, o terasă pentru consumație și odihnă, bufet și frizerie, apoi complet separat băi sanitare și de deparazitare”. Lucrările au fost finalizate abia 9 ani mai târziu, instalațiile sanitare fiind instalate în 1957, după cum se arată și în acest articol.
După ce clădirea nu a mai fost folosită ca baie comunală, primăria i-a dat diverse destinații, în ultimele decenii fiind un spațiu închiriat pentru magazine și diferite activități. La un moment dat, chiar în fosta baie comunală se vindea pâine turcească. În alte orașe băile comunale au fost transformate imediat în bazine de înot. La noi nu s-a găsit o destinație clară pentru întreaga clădire. Mai grav este însă faptul că de aproximativ două decenii sau mai bine, Baia Comunală a fost acoperită de tot felul de chioșcuri și cotețe pe care primăria le găzduiește prin concesionarea terenului pe câte zece ani.
Aceste construcții adosate clădirii i-au acoperit complet frumusețea, puțini fiind cei care pot ghici în spatele termopanelor și vitrinelor construite în fața ei, arcadele ferestrelor și armonia formelor gândite de Romano de Simon. Onor primăria noastră nu a făcut niciodată demersuri pentru ca această clădire să fie inclusă pe Lista Monumentelor Istorice. Mai mult de atât, își demonstrează ignoranța permițând ca aceste chioșcuri să acopere complet clădirea ( și aceasta modificată în fel și chip, după nevoile comercianților).
Acum, un investitor s-a apucat să construiască o clădire pe latura dinspre strada Lt. Stancu Ion, distanța lăsată față de clădirea lui De Simon fiind de cel mult un metru, imensa construcție acoperind definitiv clădirea veche.
Se întâmplă cu toate aprobările date, după cum ne indică și panoul de informare de pe șantier. Planul Urbanistic Zonal „Construire spațiu comercial parter” de pe str. Lt. Stancu Ion, numărul 1, municipiul Târgoviște, a fost aprobat în ședința CLM din data de 30 septembrie, după ce anterior trecuse prin ședința tehnică unde a primit 12 voturi favorabile și avizul arhitectului șef, Alexandrina Soare. Proiectant este S.C. DATA Map S.R.L, firmă reprezentată de arh. Matei Barbu, fiul arhitectului Dumitru Barbu, iar printre cei care au votat pentru proiectul acesta s-au aflat inclusiv arh. Doina Petrescu și arh. Teodor Bâte, ca membri ai comisiei.
Din păcate, acesta nu este singurul exemplu de rele tratamente aplicate unei clădiri construită de Romano de Simon la Târgoviște. Generația actuală de arhitecți, un fel de dinastie în care părinții arhitecți sunt membri în comisii și copiii arhitecți propun proiecte, generația actuală, cum spuneam, nu doar că nu este capabilă să construiască la nivelul la care a făcut-o un arhitect precum Romano de Simon, dar nu ezită, ori de câte ori are ocazia, să distrugă printr-o semnătură, moștenirea rămasă de pe urma acestui profesor.
Referințe: Gloria Gabriela Radu, Monica Sângeorzan, Constructori italieni la Târgoviște, Valachica, Studii și cercetări de istorie, Târgoviște, 1997
Cornel Mărculescu, Romano de Simon (1900-1981), un arhitect italian născut la Târgoviște și recunoscut la nivel național, în Gazeta Dâmboviței
Cornel Mărculescu, Casa cu leu, arhitect Romano de Simon (1900-1981) în serialul Casele Târgoviștei – publicat de Chindia Media.
File din arhive: Liliana Stoica, Prima Baie comunală a orașului, în Gazeta Dâmboviței
Romano de Simon, arhitectul italian născut la Târgoviște, în Jurnal de Dâmbovița
Arhitectul Romano de Simon, autorul bazilicii romanice de la Constanța, în Constanța de odinioară
Silviu Miloiu, Planul Casei Balaban proiectată de arhitectul Romano de Simon
Despre bazilica din Constanța, imagini și o scurtă descriere și aici.