În municipiul Târgoviște, pe strada Alexandru Ioan Cuza, la numărul 16, vizavi de Centrul Județean de Cultură Dâmbovița, în Centrul negustoresc al urbei se lucrează de aproximativ o lună de zile fără să intereseze pe nimeni că șantierul nu respectă legea. Nicăieri pe gardul proprietății, nu se află vreun panou de informare asupra investiției, cerință obligatorie prin lege pentru orice șantier. 
Potrivit prevederilor legale în vigoare, “toate șantierele în construcții sunt obligate să afișeze, la loc vizibil, pe toată perioada lucrărilor, un panou de identificare”. În caz contrar, “neafișarea panoului de identificare se va sancționa cu sistarea imediată a lucrărilor”. Însă de la litera legii, la aplicarea ei, în Târgoviște este o cale lungă, cum am mai văzut. Deși atât Inspectoratul de Stat în Construcții Dâmbovița cât și Departamentul de urbanism din cadrul Primăriei Târgoviște au sediile la nici 200 de metri de acest șantier aflat în cea mai circulată zonă a orașului, angajații celor două instituții nu văd nimic din ceea ce se întâmplă la adresa indicată, ori, cel mai probabil, se fac că nu văd. Nu este prima dată când se întâmplă acest lucru. De curând, în aceeași zonă, aceleași instituții „n-au văzut” șantierul ilegal de lângă Biserica Târgului, pe strada Ion Heliade Rădulescu, numărul 14, unde o casă aflată în zonă protejată din punct de vedere al Legislației Monumentelor Istorice, a fost aproape în întregime demolată sub o autorizație care prevedea lucrări de punere în siguranță. Explicația transmisă atunci de Inspectoratul de Stat în Construcții a fost aceea că la primul control efectuat pe acel șantier totul era în regulă, iar la al doilea control efectuat în momentul în care Instituția a fost sesizată cu privire la nerespectarea autorizației, a fost nevoită să constate faptul că s-au făcut lucrări ilegale. Aceleași explicații vin și din partea Departamentului de Urbanism al Primăriei Municipiului Târgoviște: „Primăria Municipiului Târgoviște a întreprins de la data emiterii autorizației două verificări în teren (ultima de la sfârșitul anului 2020)”, iar la momentul efectuării acestora nu s-au constatat abateri de la proiect. Abia în urma unor sesizări recente au fost efectuate noi verificări în teren, constatându-se că s-au realizat lucrări de construire/desființare pentru care nu s-a emis autorizație de construire.” Un articol pe această temă găsiți aici.
Revenind la șantierul de pe strada Alexandru Ioan Cuza, numărul 16, chiar în lipsa panoului de informare putem constata că orașul a pierdut încă o clădire monument istoric. Practic, în acest moment, din edificiul solid construit peste o pivniță medievală la finele secolului al XIX-lea și care s-a păstrat în bună stare până la actualele lucrări, n-au mai rămas decât pereții exteriori, nici aceia în întregime, iar demolarea nu se vede, momentan, încheiată. Clădirea se află pe Lista Monumentelor Istorice la poziția DB-II-m-B-1729, Casa Dudău, municipiul Târgoviște, str. Cuza Alexandru Ioan, nr. 16, fiind datată la finele secolului al XIX-lea.
Cel puțin denumirea din Lista Monumentelor Istorice este însă greșită, Casa Dudău fiind cea învecinată, situată la numărul 18, trecută în listă sub denumirea de Casa Nicolae Popescu și unde locuiesc, în fapt urmașii lui Nicolae Dudău, al cărui nume a fost trecut greșit în dreptul casei de la numărul 16 atunci când a fost realizată Lista Monumentelor Istorice. Actualizarea Listei programată în acest an ar trebui să regleze situația Casei Dudău, însă Casa de la numărul 16, cel mai probabil nu se va mai afla pe Listă din cauza amplelor intervenții care se fac asupra ei chiar în aceste zile. La numărul 16, unde este șantierul aflat acum în lucru se mai află o parte (nedemolată încă) din Casa Bruneanu. Casa Bruneanu a fost locuită de inginerul Nicolae Bruneanu, cel care superviza în 1898 lucrările întreprinse de Baltasar Vignosa Giovanni la localul Primăriei Târgoviște, apoi la cel al Prefecturii, astăzi Muzeul de Artă. Inginerul Nicolae Bruneanu, același care a întocmit planurile Bulevardului Carol I, inclusiv planul orașului Târgoviște în anul 1910, a fost profesor și director al Gimnaziului Ienăchiță Văcărescu, iar bustul lui realizat în anul 1931 se află și astăzi pe holul Colegiului. Cum explicăm elevilor de astăzi că păstrăm bustul acelui om, dar îi demolăm casa?
Ce vizează proiectul?
În contextul în care singurele date pe care le avem la dispoziție în acest moment sunt cele din anul 2016, când PUZ-ul prin care se dorea extinderea și mansardarea acestei case se afla în dezbatere publică, ne vom raporta la ceea ce se dorea atunci. Nu avem cunoștință dacă între timp proiectul a fost schimbat, iar site-urile instituțiilor implicate în eliberarea avizelor și aprobărilor necesare, respectiv Primăria municipiului Târgoviște și Ministerul Culturii Naționale, nu oferă date despre această investiție. Potrivit anunțului referitor la intenția de elaborare PUZ disponibil încă pe site-ul Primăriei Târgoviște, clădirea se afla în posesia a două persoane: Dincă Aurica și Rutaha Nausica. Nu cunoaștem motivele pentru care cele două persoane au devenit moștenitoarele lui Nicolae Bruneanu, în condițiile în care acesta nu a avut copii. Aceleași moștenitoare apar în mai multe procese intentate pentru recuperarea unor moșteniri. Proprietarele au împuternicit o firmă, DNC Extra Solutions S.R.L. să realizeze investiția de la acest imobil, respectiv mansardarea și extinderea Casei „Dudău” pentru amenajarea unui bistro/ bar/ cafenea la parter, locuință la mansardă și împrejmuire teren. Vechiul proiect viza mansardarea clădirii monument istoric și construirea alipită, a unui nou corp de clădire, rezultatul fiind un imobil în formă de L, o clădire modernă care nu mai are nicio legătură cu monumentul istoric supus intervenției. Dacă proiectul avizat atunci în comisiile de specialitate de la Ploiești, Comisia Zonală 1, și de la București, la Ministerul Culturii, este demolarea pe care o vedem astăzi când monumentul este demantelat sub ochii noștri, constatăm încă odată că aprobările date de comisiile de specialitate de la nivelul Ministerului Culturii pentru asemenea proiecte încalcă principiile conservării și restaurării, așa cum sunt ele prevăzute în Carta de la Veneția la care și România a aderat. Astfel, Carta Internațională privind conservarea și restaurarea monumentelor istorice prevede că: scopul conservării şi restaurării monumentelor este de a le proteja atât ca opere de artă cât şi ca mărturii istorice. (…)Tot în scopul asigurării supraviețuirii monumentelor trebuie evaluată cu atenție posibilitatea unei noi utilizări a vechilor edificii monumentale, atunci când aceasta nu se dovedeşte incompatibilă cu interesele istorico-artistice. Lucrările de adaptare se vor limita la un minimum, păstrând cu scrupulozitate formele exterioare şi evitând alterări sensibile ale individualității tipologice, ale construcției şi ale secvențialității traseelor interioare (…). 
Respectarea şi salvgradarea autenticității elementelor constitutive este o condiție fundamentală a restaurării. Totdeauna acest principiu trebuie să dirijeze şi să condiționeze soluțiile adoptate în plan operativ.
Încă odată vedem cum aceste principii nu au nicio valoare în ochii lucrătorilor din instituțiile care au atribuții în domeniul protecției patrimoniului în România. Sub clădirea de secol XIX a inginerului Bruneanu se afla – nu știm în ce situație mai este acum, o frumoasă pivniță medievală datată în secolul al XVI-lea, rămășiță a vechiului târg din fosta capitală domnească. Astăzi este acoperită cu molozul rezultat din demolarea pereților interiori și a unei părți dintr-un perete exterior.
Așteptăm ca Ministerul Culturii și Inspecția de Stat în Construcții să ne ofere explicații și cu privire la acest caz.
