TÂRGOVIȘTEA LA 1900. MUZICA MILITARĂ

Facebook
Twitter
LinkedIn

După ce Ministerul de Război a dat dispoziție în anul 1880 de a se înființa la regimentele de Dorobanți câte o fanfară militară destinată instrucției regimentului, dar și înfrumusețării orașelor, s-a urmat această dispoziție și la Târgoviște. S-au achiziționat partituri și instrumente muzicale, suma alocată de Primărie în aceste sens fiind de 2000 de lei.1 La aceste sume s-au adăugat și bani de la Prefectură și Consiliul Județean, însă cu toate acestea cheltuielile fanfarei erau mai mari decât veniturile, astfel că s-a pus problema desființării acestui serviciu.

Motivul era acela că „resultă un deficit de aproape 500 de lei pe care nu l-am putut acoperi până în present deoarece veniturile Muzicii de la înființare de abia sunt de 175 de lei, pe când Regimentul a cheltuit 182 de lei numai pentru înființarea meselor și felinarelor necesarii musicanților. Din această dare de seamă resultă, Domnule Primar că în condițiunile în care se află Musica în timpul de față a devenit problematică continuarea ei, lipsită de fonduri și fără niciun venit din ceea ce presupuneam cu toți a avea mă văd nevoit a proceda la licențierea Capel Maisterului și Gagiscilor și prin urmare la disoluțiunea ei. Mai înainte însă de a proceda la acestea, me cred dator a face un nou apellu la generositatea Onor Consiliului Comunal.2

Primăriei i se cerea, practic să subvenționeze fanfara militară cu o sumă lunară, astfel încât să nu mai constituie o problemă întreținerea ei, fapt care a fost aprobat de consilieri.

Muzica Militară nu cânta de fiecare dată în fața Primăriei. Spre exemplu, în ziua de 14 mai 1909, Primăria a solicitat cu ocazia tradiționalului Târg al Moșilor ca Muzica Militară să cânte în oborul de Săptămână „înainte la bulivarul ce se va înființa”.3

O altă solicitare a fost trimisă în același an către Regimentul Dâmbovița 22, „fiindcă orele când muzica militară începe să cânte seara în grădina publică centrală nu corespund cu venirea publicului în grădină deoarece între orele 8 și 9 abia ia masa de seară și în așa împrejurări profită foarte puțini de distracțiile ce-i procură musica prin cântecele sale care se termină la orele 10 și 1/2, am onoare a vă ruga, domnule comandant ca apreciind cele mai sus arătate, să binevoiți a dispune dacă este posibil ca Muzica Militară să cânte în grădina publică în zilele fixate de dvs. La orele 9-11 și jumătate seara.”4 Solicitarea a fost aprobată întocmai.

Un alt loc unde cânta Muzica Militară era Grădina Publică de la Podul Mihai Bravu, acolo existând de asemenea un pavilion dotat între altele cu zece stâlpi de la Corul Muzicii și zece table de scânduri pe care se puneau notele muzicale pentru orchestră.

În timpul verii, Muzica Militară era angajată să concerteze în Parcul Central din Orașul Pucioasa, pentru cei veniți la băi în, pe atunci, celebra stațiune de vilegiatură. În presa vremii prestația muzicienilor era intens lăudată.

Evenimentele din anul acesta au făcut ca Pucioasa să prezinte un aspect cu totul deosebit din cauza multor vizitatori sosiți zilnic spre a urma cura de iod care anul acesta se prezintă a fi foarte abundent. În frumosul parc din marginea satului cântă musica militară a Regimentului 22 Dâmbovița compus din 60 de persoane sub conducerea distinsului maestru șef Filip, alesle arii ce cântă și felul de conducere a musicei face ca după fiece cântec să izbucnească ropote de aplauze. Ar fi de dorit însă cei mai mari de la Târgoviște să nu prea cheme muzica din Pucioasa, căci pe lângă oboseala oamenilor din trupă, dar suferă și vizitatorii, pentru care au plătit o taxă în scopul de a fi continuu la parc.”5

Carte poștală, Muzica Militară în Parcul Central din Pucioasa

Într-un alt număr, același ziar Viitorul relata că la Pucioasa „o muzică militară admirabilă adusă din Târgoviște cântă de două ori pe zi în Parcul Central al acestei vechi localități de vilegiatură. Și se îmbină frumos rezonanțele pline de armonie ale musicei cu plimbările din parc.

De peste tot se aude musica și simpaticul șef d. Vasile Philipp caută să mulțumească pe toată lumea. Un repertoriu mare de bucăți de operă, bucăți clasice, simfonii, uverturi, satisface îndeajuns pe cunoscători ai muzicei, pe lângă multe alte bucăți de salon, operete, etc,toate conduse chiar de șef și câteodată de subșeful d. Ioan Nedelcu, veșnic conștiincios și muncitor.”

Carte poștală, trecerea muzicii militare în orșul Pucioasa.

Muzica Militară putea fi angajată vreme de 2-4 luni pe an să concerteze în stațiunile balneo-climaterice, dar era antamată și la servicii ocazionale, nunți, baluri, serbări, chiar înmormântări.6 Prioritar era însă programul evenimentelor publice, respectiv manifestările dedicate marilor sărbători (10 Mai) sau cele ocazionale. Un astfel de episod s-a petrecut cu prilejul vizitei la Târgoviște a unui grup de membri ai societății culturale ”Carpați”:

În dimineața zilei de 1 Mai un grup de excursioniști, cam trei sute de persoane, public din capitală și membri ai societății culturale „Carpați” a plecat din București în Târgoviște pentru a comemora ziua de 3/15 maiu 1848. Trenul împodobit cu drapele și stegulețe tricolore a plecat în mijlocul unei însuflețiri uriașe, iar când a intrat în gara Titu, unde se ramifică linia spre Târgoviște, i s-a alăturat un alt grup de membri ai societății „Carpați”, împreună cu Liga culturală, secția Pitești. Pe tot parcursul liniei Titu-Târgoviște excrusioniștii au fost primiți în gări cu muzici militare și tarafuri de lăutari împreună cu cu pblicul care era entuziasmat până la paroxism. La intrarea în gara Târgoviște grupul excursioniștilor a fost primit de muzica militarp în frunte cu prefectul județului, autoritățile și un public foarte numeros. Primarul orașului, G. Ionescu a urât excursioniștilor bunavenire și într-o cuvântare avântată a făcut istoricul revoluțiounei de desrobire a anului 1848 în Moldova, Muntenia și Ardeal. (…) De la gară s-a format un cortej impunător și excursioniștii au plecat la Mănăstirea Dealului în lungul bulevardului Carol. Ajungând în dreptul bustului lui Eliad Rădulescu, scriitorul născut în acest oraș, s-au oprit și-n fața bustului s-au ținut două cuvântări din partea domnului profesor din Pitești, Mihăileanu și d. Polichroniade. Orașul a fost traversat pe frumoasa șosea umbrită de tei care duce până la mănăstire pe o distanță de patru kilometri, și tot drumul până aici muzica militară din frunte intona marșuri naționale. La poalele pitorescului deal pe creasta căruia e așezată mănăstirea, e cazarma regimentului 10 de Roșiori, unde am fost primiți de un cor al soldaților și mai mulți ofițeri. Peste șosea era aruncat un arc de triumf pe al cărui frontispiciu era scris „Lozinca oșteanului român e credința cătră Rege și dragostea de neam”, iar pe o distanță de vreo zece metri erau înfipte lănci în vârful cărora fâlfâiau stegulețe tricolore.”7

Atunci când nu putea fi ascultată live, Muzica Militară putea fi audiată de pe o placă, la gramofon sau patefon. Nu aveau toate orchestrele din țară posibilitatea de a imprima pe un astfel de suport, însă cea a Regimentului 22 Dâmbovița figurează într-o reclamă publicată în ziarul Tribuna din anul 1908, printre plăcile puse în vânzare de firma Odeon. Din repertorul imprimat făceau parte mai multe compoziții semnate de M. Mărgăritescu.8

Mihail Mărgăritescu (1861-1925) un strălucit reprezentant al criticii muzicale”, a fost cel care i-a succedat lui Iosif Ivanovici în funcția de inspector general al Muzicilor Militare, poziție pe care a ocupat-o în perioada 1905-1918.

Având o solidă pregătire, cu studii muzicale la conservatoarele din Geneva și Viena, Mărgăritescu a fost un reformator al Muzicii Militare din România, încercând să conecteze fenomenul fanfarelor românești la mai vechea tradiție de acest fel din statele occidentale.

Vremurile de pace și prosperitate pe care le traversa țara, dar și sărbătorirea celor 40 de ani de domnie ai regelui Carol I, în anul 1906, au dus la sporirea vizibilității muzicii militare. Astfel că, în acel an,1906 în întreaga țară funcționau 34 de fanfare care aveau de la 16 până la 45 de instrumentiști fiecare.9

Datele despre Muzica Militară de la Târgoviște sunt destul de puține în acest moment și așteaptă să fie completate. Potrivit tradiției, cânta între 10 mai și 13 septembrie în grădina publică din fața Primăriei într-un chioșc special amenajat de două ori pe săptămână, iar primăria avea grijă să prevadă în buget sume „pentru muzica de la grădina publică. Aceste sume erau modice și fanfara a intrat de multe ori în conflict cu autoritățile, care nu puteau oferi întreaga sumă solicitată.10

 Repertoriul Muzicii Militare cuprindea compoziții de Strauss, Verdi, Iovanovici sau Grigoraș Dinicu.

După instalarea Regimului Comunist orchestrele militare au fost folosite în scop propagandistic, adaptându-și repertoriul noilor cerințe. Compozițiile vechi, asociate mult prea mult cu perioada regalității, au fost complet abandonate.

Muzica Militară a continuat să cânte în fața Primăriei din Târgoviște până în anii ‘60 când a fost desființat și pavilionul aflat în Grădina Publică.

1 SJDAN, Fond Primăria orașului Târgoviște, dosar nr. 27/1881-1883, f. 18.

2 Ibidem, f. 18, verso ().

3 SJDAN, Fond Primăria orașului Târgoviște, dosar nr.1/1909, f.10.

4 Ibidem, f. 12.

5 Ziarul Viitorul, anul 1915, luna 07, pagina 4.

6 Ziarul Universul, anul 1941, nr. 90, vineri, 4 aprilie, p. 3

7Ziarul Tribuna Arad, anul 1911, numărul din 18 mai, p. 4.

8Ibidem, anul 1908, numărul 287, p. 43.

9N i c o l a e G h e o r g h i ț ă , Muzicile militare românești în secolul xx, în „Noi istorii ale muzicilor românești” (II), Editura muzicală București, 2020, pp. 241-246.

10Mihai Oproiu, Două decenii de democrație (1918-1938), Editura Transversal, Târgoviște, 2005, p. 358.

Facebook
Twitter
LinkedIn

articole relevante

articole recente