Smaranda Gheorghiu, doamna Smara, așa cum apare redată într-un articol publicat în paginile ziarului “Universul”, din luna martie, anul 1900, articol însoțit și de o schiță. Avea vârsta de 42 de ani și se pregătea să susțină o conferință la Ateneu, dealtfel, a rămas în istorie ca prima femeie care a vorbit la Tribuna Ateneului Român. “În țara sa, până azi nu are nici un semn de distincțiune, dar are satisfacerea morală de a fi lucrat din toate puterile pentru ridicarea prestigiului femeii române în țară și în străinătate.”
“Ilustrația noastră de pe pag. 1 reprezintă pe distinsa noastră colaboratoare d-na Smara (Gheorghiu), care va ține astă seară o conferință publică la «Ateneul Român» din București, tratând subiectul «Schițe și amintiri din Italia».D-na Smara este în costumul național pe care l’a purtat la Roma în ziua serbării din Farul Traian. D-na Smara s-a născut în ziua de 5 Septembrie 1857 la Târgoviște și se trage dintr-o familie veche boerească. Părintele său, care se numea Ioan Andronescu, a ocupat mai multe slujbe și dregătorii înalte în acel oraș și a fost un aprig luptător al lui 48, alături cu marii bărbați ai țării, care luptară pentru câștigarea drepturilor ei , el era decorat pentru servicii militare ca tist de dorobanți, cum și cu ordinul Steaua României. Mama sa, Alexandrina Andronescu, este soră cu generalul Vlădescu, și își are originea moșilor săi, deja de pe vremea lui Mircea la a cărui curte închisoare s-au găsit servind cu același grad cu care azi servește generalul Vlădescu pe lângă M. S. Regele. Studiile claselor începătoare și le-a făcut în școala domnească de la Târgoviște, iar cele secundare la școala Centrală din Capitală. La 17 ani s-a căsătorit, iar la 20 trecuse deja prin toate încercările grele ale vieții și toată mângâierea și-o găsi în studiu, singură se perfecționa în limba franceză, italiană, germană și începu să scrie. Prima sa poezie “Ghiocelul”, fu publicată în 1887 în foaia beletristică „Familia” din Oradea mare, iar prima sa nuvelă “Mireasa” de la Podurifu publicată în «România Liberă». După 13 ani de căsătorie, despărțindu-se de soțul său, în urma unui strălucit concurs în 1898 se făcu institutoare la Sinaia. Lucrarea cea dintâia, dată în volum, fu poesiile sale sub titlul : „Din pana suferinței”,care avu un mare succes , au urmat apoi mulțimi de publicațiuni ca: ‘A. B. C. ilustrat”, “Anicuța”, „Corbul cu pene de Aur”, “Poesii”, “Nuvele”, “Mosaicuri”, “Veronica Micle”, “Copiii orfani”, “Feciorii și firele noastre”, “Inteligența femeei”, “Grigore Alexandrescu”, “Schițe din Târgoviște”, “Mirza dramă în versuri”, și o mulțime de alte scrieri, răspândite zilnic prin ziarele noastre. La 1895 se căsători cu căpitanul Gheorghiu din geniu, un om foarte cult și care înțelegea și aprecia avântul și menirea scriitoarei; moartea însă îl răpi după un an de căsătorie. Rămânând văduvă, scriitoarea își căută mângâierea în muncă ; la 1893 luă inițiativa d’a ridica monumentul lui Gr. Alexandrescu, și în mai puțin de 4 ani, fără comitete, fără zgomote, d-sa reuși a pune pe piața vechii capitale a țării, monumentul celui mai mare fabulist român pe care îl inaugura anul trecut în ziua de 10 Mai și, în numele Ateneului român care o trimise ca delegată a sa, rosti un splendid discurs. Anul trecut, când ochiul întregii omeniri era îndreptat spre congresul pentru pace de la Haga, d-na Smara, în urma învitațiunei Principesei Wiesnewka, formă aici o ligă a femeilor și 500 de aderente și primiră felicitările congresului pentru frumoasele lor sentimente de umanitate, iar d-sa a fost numită Vicepreședintă a Uniunii femeilor pentru pace» în România. În Octombrie luă parte la congresul Orientaliștilor și la serbarea din Forul Traian, unde cu toții cunoaștem modul demn cu care s’a agitat și pentru care M. S. Regele Italiei a decorat’o cu Bene Merentia Instr. Public., iar presa italiană continuă și azi a face scriitoarei noastre cele mai mari elogii. D-na Smara încă de la 16 ianuarie 1892 este membră de onoare a societăței academice România Jună din Viena, a soc. Presei, a soc. Institutorilor, și e prima femee care a urcat tribuna Ateneului român. Actualmente d-na Smara, este institutoare la școala de fete No. 6. În țara sa, până azi nu are nici un semn de distincțiune, dar are satisfacerea morală de a fi lucrat din toate puterile pentru ridicarea prestigiului femeii române în țară și în străinătate.”