Undeva, la încrucișarea străzilor Mihai Bravu și Calea Domnească, ar trebui să fie așezată o placă pe care să stea scris:
„Aici s-a aflat Biserica Sf. Maria Gratianorum, cea mai veche biserică de zid din Târgoviște, construită de comunitatea săsească în veacul al XIV-lea și distrusă, prin ridicarea unei construcții ilegale, în anul 2004, sub ochii nepăsători ai celor îndrituiți prin lege să protejeze acest monument arheologic. SF. MARIE, ROAGĂ-TE PENTRU NOI! ”.
Istoria Bisericii „SF. Maria” a Sașilor are astăzi mai multe pagini referitoare la ultimii ani în care a existat doar ca monument arheologic, decât a reușit să strângă în cele șase veacuri și jumătate care s-au scurs asupra acestui sfânt lăcaș închinat Fecioarei Maria, ocrotitoarea orașului. Vom prezenta în cele ce urmează istoria ultimilor ani de existență a vestigiilor bisericii pe baza unei documentări făcută în arhivele Complexului Național Muzeal „Curtea Domnească” Târgoviște.
În anul 2001, proprietarul terenului situat pe Calea Domnească la numărul 199, un preot, dorește să construiască pe acel amplasament un imobil cu destinația de locuință, pentru care era obligat să solicite aviz din partea arheologilor C.N.M.C.D. Târgoviște, nu doar pentru că se afla în vatra istorică a orașului, în cartierul Suseni, ci și pentru că se intenționa ridicarea unei construcții în zonă cu monument și cimitir.
Arheologul Petru Diaconescu solicită autorizație de săpătură arheologică de salvare și inițiază, la momentul respectiv, primele sondaje. Prin acestea s-au confirmat cercetările mai vechi întreprinse pe acel amplasament, care indicau ruinele bisericii SF. Maria a Sașilor. Colectivul de cercetare era reprezentat de o singură persoană, arheologul Gheorghe Olteanu.
Cu ani în urmă, istoricul Radu Gioglovan realizase primele săpături arheologice în zonă, cercetări publicate în anii 1978-1979 în Revista „Valachica”. Radu Gioglovan a demonstrat existența vestigiilor bisericii Sf. Maria a Sașilor, ale căror urme se pierduseră încă din veacul al XIX-lea. Săpăturile au fost făcute în secțiunea începută din strada Mihai Bravu spre Vest, descoperind zidurile de bolovani de râu legați cu mortar, groase de 1,25 metri, ale unui splendid monument gotic în stil săsesc, o adevărată catedrală, lungă de 36,2 metri și lată de 20 de metri. Descrie în raportul arheologic pardoseala din cărămizi dreptunghiulare din jurul mesei altarului, un stâlp din piatră albă cu profile gotice, un cavou din cărămidă lung de doi metri acoperit cu o lespede din piatră, pardoseala inițială a lăcașului făcută din dale mari de piatră. Sub pardoseală a consemnat existența a numeroase morminte, unele fiind așezate și în altar, fapt care a fost explicat prin existența unui cimitir mai vechi decât biserica.
Cât de veche este biserica nu s-a putut spune cu exactitate. Sub pardoseală s-au găsit cinci monede, cele mai vechi din vremea lui Sigismund I (1387-1437) și cea mai nouă din vremea lui Rudolf al II-lea, (1576 -1611). Radu Gioglovan a stabilit că dimensiunile bisericii inițiale erau de 15,50 x 9,50 m. În jurul anului 1500 a fost demolată partea centrală a peretelui vestic pentru o extindere în urma căreia biserica a obținut lungimea de 36, 2 metri, adică i se adăugaseră 20 de metri. În jurul bisericii s-a constatat existența a numeroase morminte întinse pe trei proprietăți. O altă descoperire foarte interesantă a fost făcută în altar, este vorba despre un vas din ceramică în care se aflau 72 de florini de argint emiși în Țările de Jos la mijlocul secolul al XVII-lea. Tezaurul fusese ascuns, banii urmând a fi utilizați, probabil, la refacerea bisericii. La mijlocul secolului al XVII-lea biserica și cimitirul fuseseră deja părăsite, susține Radu Gioglovan în raportul său, fapt indicat de un strat gros de aproape un metru de moloz și pământ depus după 1595 până către sfârșitul secolului al XVII-lea. Datarea bisericii este făcută după un vas de abluțiuni pe care se afla inscripția 1417. Față de informațiile furnizate de Gioglovan noile cercetări coordonate de arh. Petru Diaconescu adăugau „o deviere a construcției cu 0, 50 de metri (o mică abatere spre nord)”. De asemenea, față de observațiile anterioare se suține acum că îmbinarea dintre nava veche și cea nouă este făcută din aceleași ziduri; structura zidurilor este unitară și se încadrează în aceeași etapă. Se confirmă și de această dată demolarea bisericii în cursul secolul al XVII-lea. Concluzia lor este aceea că „datarea poate fi făcută între anii 1381-1382, când la Curtea de Argeș se stabilește sediul Episcopiei Catolice și 1417, data precizată anterior. Era, așadar „cel mai vechi monument catolic de la sud de Carpați după bisericile din Câmpulung.”
Dintr-un document transmis de Complexul Național Muzeal „Curtea Domnească” la data de 19.06.2001 către Direcția Monumentelor Istorice condusă atunci de Teresa Sinigalia, aflăm că la cererea proprietarului terenului au fost efectuate trei sondaje arheologice, dar care nu ofereau destule informații referitoare la Monument. Petru Diaconescu solicită extinderea cercetărilor și adaugă la această solicitare un deviz cu cheltuielile necesare finanțării șantierului. Pledează în favoarea salvării monumentului precizând -„ nu sunt de neglijat și implicațiile externe ale acestui monument german la sud de Carpați”. Biserica se afla în proporție de 75% pe acel teren pe care se dorea ridicarea locuinței. Răspunsul a fost unul cât se poate de favorabil, suma totală alocată la vremea respectivă pentru șantierul arheologic a fost de 30 de mii de lei, cea mai mare parte fiind asigurată de Ministerul Culturii.
După prezentarea rezultatelor cercetărilor ulterioare, Comisia Națională a Monumentelor Istorice confirmă concluzia Comisiei Teritoriale nr. 2 Muntenia și emite decizia nr. 71229 din 22.04.2002 prin care terenul respectiv se declară nonaedificandi. Se confirmă concluzia comisiei Secțiunii Teritoriale nr. 2 Muntenia, transmisă prin adresa DCCPCN – Dâmbovița nr. 266 3.07.2001, prin care se respinge propunerea de a se construi pe acest teren. Terenul se declară nonaedificandi și se va elabora un proiect de punere în valoare a vestigiilor, recomandându-se în acest sens colaborarea cu Biserica Catolică.
Din păcate, o decizie care ar fi salvat un monument deosebit de important, care ar fi dat un nou obiectiv turistic Târgoviștei istorice, a fost încălcată de oameni lipsiți de scrupule, mai cu seamă că printre ei se aflau cei puși să protejeze patrimoniul și să-l apere de eventuale agresiuni și distrugeri.
Povestea apare reluată într-o serie de adrese care au circulat pe la diferite instituții ale Statului, inclusiv la organele de anchetă, fapta distrugerii intenționate a unui monument istoric fiind prevăzută atunci în Codul Penal. Ce s-a întâmplat, de fapt?
La data de 31 mai 2005, Ministerul Culturii trimite către Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național Dâmbovița, dar și „spre știință către Inspecția de Stat în Construcții Dâmbovița, Primăria Municipiului Târgoviște și Complexul Național Muzeal Curtea Domnească” următoarele: Ca urmare a sesizării înregistrate în data de 19.05.2005 prin care suntem informați că au fost distruse vestigiile fostei Biserici „SF. Maria a Sașilor”, prin executarea construcției noi, locuință P+1, pe amplasamentul din Calea Domnească 159, aflat în situl arheologic „Vatra orașului Târgoviște”, cod LMI/2004; DB-I-s-B-16954, vă comunicăm:
Construcția s-a realizat cu încălcarea deciziei Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice, din data de 27.03.2002, transmisă prin adresa DMI nr. 712229/22.04.2002, anexată în copie, prin care a fost respins proiectul de construcție nouă și terenul a fost declarat nonaedificandi.
Având în vedere această situație vă solicităm declanșarea anchetei privind modul în care a fost posibilă realizarea construcției și să ne comunicați rezultatele acesteia privind:
-factorii vinovați de încălcarea flagrantă a prevederilor legislației privind protejarea monumentelor istorice și măsurile de sancționare întreprinse
-situația actuală a vestigiilor arheologice
măsurile întreprinse de conservare a eventualelor părți ale monumentului care au scăpat de la distrugere.
Iată și explicația Complexului Național Muzeal “Curtea Domnească” Târgoviște așa cum reiese dintr-un document din anul 2010, când proprietarul construcției ilegale, Popescu Fratina solicită descărcarea de sarcină arheologică a terenului pe care amplasase ilegal construcția.
La data de 04.11.2004, atunci când Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național Dâmbovița a eliberat numitei Popescu Fratina aviz favorabil pentru construirea unui cabinet medical și garaj pe strada Calea Domnească, nr.159 Târgoviște cu condiția, recomandarea de a se face „descărcare de sarcină arheologică potrivit contractului încheiat cu Complexul Național Muzeal Curtea Domnească”, instituția noastră nu primise nicio solicitare din partea sus-numitei persoane pentru semnarea unui contract de descărcare de sarcină arheologică. Avizul favorabil a fost eliberat de Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național Dâmbovița, anterior semnării unui astfel de contract și nu după. Contractul semnat între Complexul Național Muzeal „Curtea Domnească” Târgoviște și doamna Popescu Fratina a fost semnat și înregistrat la data de 10.11.2004, cu numărul 1708.
Primele cercetări făcute după semnarea contractului au fost abia în 30 aprilie 2005. Pentru că beneficiarul nu a solicitat prelungirea contractului respectiv acesta a încetat de drept.
Principalul vinovat pentru distrugerea monumentului este, după cum atestă documentele, Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național Dâmbovița, condusă atunci de Viorica Arghir, cea care semnează avizul favorabil construcției fără nicio bază legală. Nu doar că nu exista un contract de descărcare de sarcină arheologică, dar nu poate fi invocată nici utilitatea unui asemenea contract, din moment ce terenul a fost declarat zona nonaedificandi.
Trec anii și se așterne peste toate praful uitării, și-or fi spus toți cei implicați în povestea aceasta. Nu am găsit documente care să ne indice ce au făcut arheologii de la Muzeu pentru a proteja vestigiile rămase. În schimb, avem anul 2010 în care proprietăreasa terenului, Fratina Popescu solicită descărcare de sarcină aheologică.
Ar fi solicitat încă din 2004, dar până în 2005 nu s-a făcut niciun sondaj, precizează într-un document arh. Gheorghe Olteanu. Între timp, a apărut construcția, de fapt, au apărut construcțiile, o clădire cu funcțiune de clinică și un garaj. Peste biserica SF. Maria se înalță și astăzi o clădire searbădă, al cărei aspect contrastează cu casele monument de pe Calea Domnească, iar regimul de înălțime este peste cel al imobilelor învecinate, la urma urmei, cine se ridică deasupra legii, îi poate privi pe toți de sus.
În data de 18 ianuarie 2010, Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național Dâmbovița condusă atunci de un alt director, Radu Alexandru, solicită Complexului Muzeal să transmită o notă de fundamentare în vederea introducerii pe Lista Monumentelor Istorice a vestigiilor istorice ale bisericii SF. Maria a sașilor. Ciudat acest lucru, întrucât în toate documentele din anii 2001-2004 Biserica figurează ca fiind înscrisă pe Lista Monumentelor Istorice.
Răspunsul instituției muzeale către Direcția pentru Cultură Dâmbovița vine în data de 22.01.2010.
“La adresa dumneavoastră numărul 54/18.01.2010, vă solicităm să ne comunicați numărul ordinului de declasare a obiectivului istoric din Târgoviște, Calea Domnească, nr. 159, precum și motivația care a stat la baza acestuia, pentru a putea întocmi nota de fundamentare.”
“Ca urmare a adresei dumneavoastră nr. 155 din 22.01.2010, vă aducem la cunoștință următoarele:
Biserica SF MARIA A SAȘILOR nu a fost înscrisă în Lista Monumentelor Istorice, prin urmare nu există un ordin de declasare.
-prin demersul nostru, clasarea de urgență, încercăm să remediem această situație și să salvăm patrimoniul arheologic care nu a fost distrus prin executarea construcțiilor pe amplasamentul situat în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 159, amplasament declarat nonaedificandi. “
Abia pe data de 12 martie 2010 Popescu Fratina solicită un alt aviz de descărcare arheologică, situație de care se ocupă arheologul Gheorghe Olteanu, cel care semnase și avizul din anul 2004, dar care a expirat înainte de a se face vreun sondaj. Descărcarea de sarcină s-a făcut printr-un singur sondaj cu latura lungă de 3 m dispusă perpendicular pe Calea Domnească și latura scurtă de 1,5m din care nu s-a aflat nimic nou și nici nu s-a recuperat material arheologic.
Rămâne întrebarea ce s-a întâmplat cu cimitirul pe care această clinică s-a așezat, cimitir dispus atât pe proprietatea ei cât și pe celelalte două proprietăți învecinate? Ce s-a întâmplat cu pivnița și ce se întâmplă cu celelalte vestigii pentru care în acest moment nu există regim de protecție din moment ce descărcarea arheologică a fost atât de bună încât adresa respectivă nu mai apare pe Lista Monumentelor Istorice? Nu în ultimul rând dorim să întrebăm instituțiile statului, Inspectoratul Județean de Poliție Dâmbovița, Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural al Județului Dâmbovița, doamnă fostă directoare Viorica Arghir, a fost cineva pedepsit pentru ridicarea unei clădiri pe ruinele Bisericii Sf. Maria a Sașilor, distrugând iremediabil acest monument?