În ziua de 2 august 1865 la Târgoviște avea loc o festivitate în cadrul căreia se punea piatra de temelie a primei Fonderii din țară, adică fabrică de tunuri, devenită ulterior Arsenalul Armatei.
Inițial, locul unde se propusese construirea noii instituții militare se afla chiar în incinta Curții Domnești. Ulterior, din lipsă de spațiu, dar și pentru a nu pune în pericol monumentele întregi, s-a luat decizia de a se ridica Fonderia în grădina Mitropoliei. Pentru înființarea noii construcții s-au făcut donații în bani de către mai mulți târgovișteni, printre ei aflându-se: Iancu Filip, Scarlat Tănăsescu, Constantin Cozma, Costache Dragomirescu, Ioan Zoiade, Marinică Ivănescu și alții.1
Târgoviștenii au primit cu mult entuziasm înființarea Fonderiei, după cum relatează istoricii Mihai Oproiu și Corina Andrei în volumul dedicat Evoluției administrative a municipiului Târgoviște între secolul al XV-lea și 1947.
„Primarul Gheorghe Ludescu s-a aflat printre cei care au inițiat și susținut înființarea la Târgoviște a unor întreprinderi și armament militar, fiind alături de generalul Ioan Emanoil Florescu care demonstrase că „Târgoviștea este locul… cel mai bun unde se putea ridica întâia fonderie română.” Propunerea a fost completată cu dorința ca la Mănăstirea Dealu să se organizeze un depozit de arme. Primele cheltuieli pentru noua investiție s-au făcut din bugetul statului în cursul anului financiar 1866 și a fost îmbrățișată cu entuziasm de către orășeni. Pentru a arăta guvernului că au înțeles sensul acestor proiecte, orășenii se considerau datori a veni în sprijinul cheltuielilor ce urmau și doreau să facă ”o subscripție voluntară după mijloacele fiecăruia”. Consiliul comunal se angaja să strângă 2000 de galbeni la care domnul țării, Alexandru Ioan Cuza a răspuns printr-o telegramă entuziastă: „Orășeni ai Târgoviștei, am primit cu adâncă bucurie ofranda ce faceți și vă mulțumesc în numele oștirii române” inițiativa aceasta fiind ”o nouă probă de devotament către patrie și domn”. La festivitatea legată de punerea pietrei fundamentale a Fonderiei, care a avut loc la 2 august 1865, au fos prezenți prefectul Florescu, primarul Gheorghe Ludescu, consilieri și mulți târgovișteni. Evenimentul se sărbătorea cu mult fast la 5 august, când s-a făcut „iluminație” ca la serbările naționale, fiind aprinse sute de ulcele de seu și masale de păcură, iar la recepția desfășurată la primărie s-au servit șampanie, vin, măsline, jimble, etc.”
Bucuria înființării noii instituții nu a durat prea mult. Din 1866, odată cu înlăturarea de la domnie a lui Alexandru Ioan Cuza a dispărut și interesul pentru Fonderie. Lucrările au fost reluate în 1868, iar anul următor erau finalizate clădirea corpului de gardă, câteva magazii, atelierul de lemnărie și o clădire administrativă. În 1872 s-a aprobat exproprierea a 27 de terenuri de pe ulița Parțakov, vecine cu Fonderia, despăgubirile fiind achitate, în final, de Ministerul de Război, Primăria fiind capabilă să răscumpere doar unul dintre terenurile afectate. În toamna aceluiași an a fost inaugurată Fonderia de tunuri. Clădirile ei erau singurele din oraș care puteau găzdui un eveniment cu peste 500 de ofițeri participanți, organizat cu prilejul acelei festivități încheiate cu o demonstrație cu un foc de artificii. În 1874 s-a realizat și aducțiunea de apă, fiind montată conducta cu olane din dealul Teișului, care alimenta direct clădirile Fonderiei. Din anul 1876 Fonderia a fost transformată în Arsenal de Depozit, sucursală a Arsenalului Central din București. În timul Războiului de Independență într-una dintre clădirile Arsenalului a fost amenajat un spital militar. După Război, strada Oborului care trecea prin fața Arsenalului a primit denumirea de strada Independenței, în semn de recunoaștere a contribuției adusă la acest moment istoric.2
Din anul 1883 a fost instalat la Târgoviște Regimentul 5 Artilerie, acesta fiind găzduit în clădirile ridicate până atunci, care erau cu fațada spre strada Independenței. În același an s-a înființat Divizia a IV-a de Infanterie pentru care s-a construit, în anul 1884, în apropierea Bisericii Mitropoliei, clădirea Comandamentului sau Palatul Diviziei.
Alte construcții au fost ridicate în 1887, iar din 1892 s-a mutat aici, de la București, Școala Specială de Cavalerie, în locul Regimentului V de Artilerie care a fost la rându-i transferat. Terenurile fuseseră exproprietate până la Șanțul Cetății, utilizându-se pentru manevrele militare. În 1904 Arsenalul a fost legat de Gara Târgoviște printr-o linie de cale ferată care a existat până în urmă cu câțiva ani.
Din 1910, Școala de Cavalerie s-a mutat în locul cunoscut de lângă gară, iar în spațiile Arsenalului s-a instalat Regimentul 10 Roșiori. În 1918 Arsenalul a fost incendiat de trupele germane care ocupaseră orașul, focul fiind stins prin intervenția vecinilor. Din 1935 a primit denumirea de Arsenal de Front, funcționând ca depozit și ateliere de reparații, iar în 1941-1942 aici se făceau reparațiile la tunuri, aruncătoare, obuziere, mitraliere și alte arme, chiar și autotrenurile se reparau tot aici. În 1944 o parte din Arsenalul din Roman a fost evacuată la Târgoviște.3 Este de precizat că vechea clădire a Arsenalului din Roman este identică cu cea a Comandamentului Diviziei de la Târgoviște.
După 1950 Palatul Diviziei a devenit Clubul Sindicatelor Upet, celelalte clădiri intrând în componența Uzinei de Utilaj Petrolier. În ultimele decenii, Halele Arsenalului aflate în patrimoniul privat au fost lăsate să se degradeze intenționat.
Un Plan Urbanistic Zonal din anul 2022 vizează “amenajarea acestor clădiri pentru activități socio-culturale și de agrement”, precum și construirea unor blocuri cu 10 etaje pe terenurile din jur. Proiectul a fost contestat de Asociația Târgoviștea Restaurată, de Centrul de Cercetare “Grigore Gafencu” și de cetățenii care locuiesc în zonă. Schimbul de adrese cu Primăria și cu inițiatorul acestui proiect, Matrix Dynamics S.A. poate fi consultat pe site-ul Primăriei Târgoviște. Ulterior, președintele consiliului de administrație al Matrix Dynamics S.A, Nicola Ovidiu Valentin a decedat la aproximativ o lună de la semnarea adresei trimisă cetățenilor din Târgoviște. Niciun alt anunț nu a mai fost publicat între timp.
1Georgeta Toma, Corina Voiculescu, Mihai Oproiu, O lume în mișcare. Dâmbovița: inițiative și capital, Editura Transversal, Târgoviște, 2008, p. 228.
2Ibidem, p. 230.
3Enciclopedia Târgoviștei, p. 68.